5 definiții pentru pantă (legătură)

Explicative DEX

PANTĂ2, pente, s. f. (Învechit și popular) Fîșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). I. IONESCU, M. 735. Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173.

PANTĂ2, pente, s. f. (Înv.) Fîșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.).

pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer la o poartă saŭ la o fereastră.

Ortografice DOOM

pantă s. f., g.-d. art. pantei; pl. pante

Etimologice

pantă (pante), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă.

Intrare: pantă (legătură)
pantă2 (pl. pente) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantă
  • panta
plural
  • pente
  • pentele
genitiv-dativ singular
  • pente
  • pentei
plural
  • pente
  • pentelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pantă, pentesubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Fâșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). DLRLC
    • format_quote Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). I. IONESCU, M. 735. DLRLC
    • format_quote Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. DLRLC
    • format_quote Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.