6 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

PAL, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid. Se uită lung la bani, și pal Se clatină, ca dus de-un val. COȘBUC, P. I 110. Am văzut fața ta pală. EMINESCU, O. I 29. ♦ Fig. Fără strălucire, șters; (despre lumină) lipsit de intensitate. Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, M. II 15. Luna aruncă o pală lumină Prin merii-n floare. EMINESCU, O. IV 18.

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].

PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)

PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pal adj. m., pl. pali; f. pálă, pl. pále

pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.

PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.

PAL adj. 1. estompat, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 2. palid, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)

arată toate definițiile

Intrare: PAL
PAL
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • PAL
Intrare: Pal
nume propriu (I3)
  • Pal
Intrare: pal (adj.)
pal (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pal
  • palul
  • palu‑
  • pa
  • pala
plural
  • pali
  • palii
  • pale
  • palele
genitiv-dativ singular
  • pal
  • palului
  • pale
  • palei
plural
  • pali
  • palilor
  • pale
  • palelor
vocativ singular
plural
Intrare: pal (placă; -uri)
pal (placă; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pal
  • palul
  • palu‑
plural
  • paluri
  • palurile
genitiv-dativ singular
  • pal
  • palului
plural
  • paluri
  • palurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pal (pref.)
pal (pref.)
prefix (I7-P)
  • pal
Intrare: pâl
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâl
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)