palid, ~ă a [At: ASACHI, S. L. II, 13 / Pl: ~izi, ~e / E: lat pallidus, it pallido] 1 (D. față sau d. părți ale feței) Care este fără culoare Si: livid, (asr) pal² (1). 2 (Pex; d. oameni) Cu obrazul fără culoare Si: livid, (asr) pal² (2). 3 (D. lumină sau d. corpuri de iluminat) Care răspândește o lumină slabă Si: (asr) pal² (3). 4 Care este fără strălucire Si: pălit², stins. 5 (D. culori) Care este puțin intens Si: estompat, spălăcit, șters, (asr) pal² (4). 6 (D. obiecte, ființe etc.) Care are o culoare puțin intensă Si: pal² (5). 7 (Fig) Lipsit de vigoare. 8 (Fig) Searbăd.

PALID, -Ă, palizi, -de, adj. (Despre oameni) Fără sînge în obraz, alb la față (din cauza unei emoții, a unei boli etc.). Palidă, c-un zîmbet melancolic, avea niște ochi adînci, măriți de cearcăne negre. BART, E. 363. Atîtea nopți de zbucium și veghere Ce slab și palid te-au făcut la față! IOSIF, V. 159. El vine trist și gînditor Și palid e la față. EMINESCU, O. I 172. ♦ Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. Mă aflu în curtea unei clădiri bine îngrijite, cu ferestre mari lucind în soarele palid al dimineții. SADOVEANU, O. VI 357. Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele. TOPÎRCEANU, B. 39. Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prinse Sub palida lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ◊ (Adverbial) Mulțimea dimprejur rîse palid, fără veselie. DUMITRIU, N. 29.

PALID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la față. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].

PALID, -Ă adj. 1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal. 2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)

PALID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre față) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emoții). 2) (despre persoane) Care are fața cu o astfel de culoare. 3) (despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; puțin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; șters. Expunere ~dă. /<lat. pallidus, it. pallido

palid a. 1. decolorat: față palidă; 2. care lucește puțin: lumină palidă; fig. palida înțelepciune EM.; 3. fără lustru: stil palid.

*pálid, -ă adj. (lat. pállidus). Galben de frică saŭ de boală saŭ din natură: om palid, față palidă. Slab, fără strălucire, vorbind de colorĭ saŭ de lumină: lumina palidă a luniĭ. Fig. Fără vigoare; stil palid.

palid adj. m., pl. palizi; f. palidă, pl. palide

palid adj. m., pl. palizi; f. palidă, pl. palide

palid adj. m., pl. palizi; f. sg. palidă, pl. palide

palid

palid.

PALID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.

PALID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. estompat, pal, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. difuz, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) 4. pal, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)

Palid ≠ aprins, țipător, viu, rumen, violent

față palidă expr. v. față (1).