2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

ologi [At: LB / V: (reg) ul~ / Pzi: ~gesc / E: olog] 1-2 vt A face pe cineva olog (1, 3) lovindu-l, rănindu-l etc. 3-4 vi A deveni olog (1-2).

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.). Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90. 2. Intranz. A rămîne olog (în urma unui accident sau a unei boli). De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351. Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301.

A OLOGÍ ~ésc tranz. A face să se ologească. /Din olog

A SE OLOGÍ mă ~ésc intranz. A deveni olog; a se face olog. /Din olog

OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă.Cf. alb. ulok.

OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă.Cf. alb. ulok.

olog, ~oa [At: CORESI, L. 65/10 / V: (reg) ul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ns cf alb ulok] 1-2 smf, a (Persoană) căreia îi lipsește un picior sau amândouă (rar; o mână sau amândouă) Si: ciung, șchiop. 3-4 smf, a (Persoană) care are un defect de mers. 5 a (Îlv) A lăsa (pe cineva) ~ A ologi (1). 6 sn (Reg) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape. 7 sm (Reg) Sărăntoc. 8 sm (Reg) Cerșetor. 9 a (Pan; d. unele plante) Care, deosebindu-se de speciile înrudite, nu are cârcei și nu se agață pe arac Si: (reg) ologuță. 10 sm (Reg) Varietate de struguri. 11 sfa (Reg) Broderie populară nedefinită mai îndeaproape.

OLÓG, -OÁGĂ, ologi, -oage, adj. 1. Căruia îi lipsește un picior sau amîndouă; care nu poate umbla bine sau nu poate umbla de loc. V. șchiop. Era olog de amîndouă picioarele. ISPIRESCU, L. 313. Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. De bătături durerea te face olog. NEGRUZZI, S. II 189. ◊ (Substantivat) Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, N. 121. Stai, ologule... strigă careva către Sender. CAMILAR, II. I 92. Tocmai atunci se tîrăște. pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. REBREANU, I. 15. ♦ Fig. Care are un defect, infirm; stricat. Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă. PANN, P. V. I 10. 2. Fig. (Despre unele plante) Care nu are cîrcei și nu se agață pe arac. Fasole oloagă. Mazăre oloagă.Via oloagă, lăsată cu două capuri, crește scoțînd lăstare de la tot ochiul. I. IONESCU, M. 370.

OLÓG oloágă (ológi, oloáge) și substantival (despre persoane) 1) Care nu are picioare sau are numai unul. 2) Care se află în imposibilitatea de a se folosi de picioare; cu picioarele paralizate. 3) (despre picioare) Care nu funcționează; incapabil să funcționeze. /cf. alb. ulok

olog a. 1. lipsit de un picior; 2. Bot. mic de volum: fasole oloagă. [Serb. ULOGA].

ológ, -oágă adj. (rus. dial. ulógiĭ, olog, sărac [rut. „șes, neted”]; bg. ulogarka, olog; sîrb. nsl. ulogi [pl.], podagră. E compus ca și po-log). Lipsit de un picĭor (șchĭop) saŭ de amîndoŭă. Fig. Defectuos: judecată oloagă. Fasole oloagă, un fel de fasole cu tulpina joasă și care nu se învălătucește (phaséolus nánus). E originară din America de Sud și se cultivă mult. V. cĭunt.

ologésc v. tr. (d. olog). Fac olog. V. intr. Ajung olog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 ologeáscă

ologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ologeáscă

!ológ adj. m., s. m., pl. ológi; adj. f., s. f. oloágă, pl. oloáge

ológ adj. m., pl. ológi; f. sg. oloágă, pl. oloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLOGÍ vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.) 2. a (se) cotonogi. (O vită care a ~.)

OLOGI vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care s-a ~.) 2. a cotonogi. (O vită care a ~.)

arată toate definițiile

Intrare: ologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ologi
  • ologire
  • ologit
  • ologitu‑
  • ologind
  • ologindu‑
singular plural
  • ologește
  • ologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ologesc
(să)
  • ologesc
  • ologeam
  • ologii
  • ologisem
a II-a (tu)
  • ologești
(să)
  • ologești
  • ologeai
  • ologiși
  • ologiseși
a III-a (el, ea)
  • ologește
(să)
  • ologească
  • ologea
  • ologi
  • ologise
plural I (noi)
  • ologim
(să)
  • ologim
  • ologeam
  • ologirăm
  • ologiserăm
  • ologisem
a II-a (voi)
  • ologiți
(să)
  • ologiți
  • ologeați
  • ologirăți
  • ologiserăți
  • ologiseți
a III-a (ei, ele)
  • ologesc
(să)
  • ologească
  • ologeau
  • ologi
  • ologiseră
Intrare: olog
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olog
  • ologul
  • ologu‑
  • oloa
  • oloaga
plural
  • ologi
  • ologii
  • oloage
  • oloagele
genitiv-dativ singular
  • olog
  • ologului
  • oloage
  • oloagei
plural
  • ologi
  • ologilor
  • oloage
  • oloagelor
vocativ singular
  • ologule
  • oloa
  • oloago
plural
  • ologilor
  • oloagelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ologi

  • 1. popular A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43.
      surse: DLRLC
    • Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90.
      surse: DLRLC
    • De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351.
      surse: DLRLC
    • Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • olog
    surse: DEX '09 DEX '98

olog adesea substantivat

  • 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schilod șontorog 6 exemple
    exemple
    • Era olog de amîndouă picioarele. ISPIRESCU, L. 313.
      surse: DLRLC
    • Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430.
      surse: DLRLC
    • De bătături durerea te face olog. NEGRUZZI, S. II 189.
      surse: DLRLC
    • Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, N. 121.
      surse: DLRLC
    • Stai, ologule... strigă careva către Sender. CAMILAR, II. I 92.
      surse: DLRLC
    • Tocmai atunci se tîrăște. pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. REBREANU, I. 15.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Fasole oloagă. Mazăre oloagă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Via oloagă, lăsată cu două capuri, crește scoțînd lăstare de la tot ochiul. I. IONESCU, M. 370.
      surse: DLRLC

etimologie: