14 definiții pentru olog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLOG, OLOAGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă.Cf. alb. ulok.

OLOG, OLOAGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă.Cf. alb. ulok.

olog, ~oa [At: CORESI, L. 65/10 / V: (reg) ul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: ns cf alb ulok] 1-2 smf, a (Persoană) căreia îi lipsește un picior sau amândouă (rar; o mână sau amândouă) Si: ciung, șchiop. 3-4 smf, a (Persoană) care are un defect de mers. 5 a (Îlv) A lăsa (pe cineva) ~ A ologi (1). 6 sn (Reg) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape. 7 sm (Reg) Sărăntoc. 8 sm (Reg) Cerșetor. 9 a (Pan; d. unele plante) Care, deosebindu-se de speciile înrudite, nu are cârcei și nu se agață pe arac Si: (reg) ologuță. 10 sm (Reg) Varietate de struguri. 11 sfa (Reg) Broderie populară nedefinită mai îndeaproape.

OLOG, -OAGĂ, ologi, -oage, adj. 1. Căruia îi lipsește un picior sau amîndouă; care nu poate umbla bine sau nu poate umbla de loc. V. șchiop. Era olog de amîndouă picioarele. ISPIRESCU, L. 313. Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. De bătături durerea te face olog. NEGRUZZI, S. II 189. ◊ (Substantivat) Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, N. 121. Stai, ologule... strigă careva către Sender. CAMILAR, II. I 92. Tocmai atunci se tîrăște. pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. REBREANU, I. 15. ♦ Fig. Care are un defect, infirm; stricat. Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă. PANN, P. V. I 10. 2. Fig. (Despre unele plante) Care nu are cîrcei și nu se agață pe arac. Fasole oloagă. Mazăre oloagă.Via oloagă, lăsată cu două capuri, crește scoțînd lăstare de la tot ochiul. I. IONESCU, M. 370.

OLOG oloagă (ologi, oloage) și substantival (despre persoane) 1) Care nu are picioare sau are numai unul. 2) Care se află în imposibilitatea de a se folosi de picioare; cu picioarele paralizate. 3) (despre picioare) Care nu funcționează; incapabil să funcționeze. /cf. alb. ulok

olog a. 1. lipsit de un picior; 2. Bot. mic de volum: fasole oloagă. [Serb. ULOGA].

ológ, -oágă adj. (rus. dial. ulógiĭ, olog, sărac [rut. „șes, neted”]; bg. ulogarka, olog; sîrb. nsl. ulogi [pl.], podagră. E compus ca și po-log). Lipsit de un picĭor (șchĭop) saŭ de amîndoŭă. Fig. Defectuos: judecată oloagă. Fasole oloagă, un fel de fasole cu tulpina joasă și care nu se învălătucește (phaséolus nánus). E originară din America de Sud și se cultivă mult. V. cĭunt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olog adj. m., s. m., pl. ologi; adj. f., s. f. oloa, pl. oloage

!olog adj. m., s. m., pl. ologi; adj. f., s. f. oloagă, pl. oloage

olog adj. m., pl. ologi; f. sg. oloagă, pl. oloage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLOG adj., s. schilod, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Om ~.)

OLOG adj., s. schilod, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Om ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

olog (oloagă), adj.1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb.Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla).

Intrare: olog
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olog
  • ologul
  • ologu‑
  • oloa
  • oloaga
plural
  • ologi
  • ologii
  • oloage
  • oloagele
genitiv-dativ singular
  • olog
  • ologului
  • oloage
  • oloagei
plural
  • ologi
  • ologilor
  • oloage
  • oloagelor
vocativ singular
  • ologule
  • oloa
  • oloago
plural
  • ologilor
  • oloagelor
ulog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olog, oloaadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era olog de amîndouă picioarele. ISPIRESCU, L. 313. DLRLC
    • format_quote Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. ALECSANDRI, T. I 430. DLRLC
    • format_quote De bătături durerea te face olog. NEGRUZZI, S. II 189. DLRLC
    • format_quote Făcu milostenie ologului din ușa bisericii. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Stai, ologule... strigă careva către Sender. CAMILAR, II. I 92. DLRLC
    • format_quote Tocmai atunci se tîrăște. pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satului. REBREANU, I. 15. DLRLC
    • 1.1. figurat Care are un defect. DLRLC
      • format_quote Judecata-i e oloagă, Că-i lipsește-n cap o doagă. PANN, P. V. I 10. DLRLC
  • 2. figurat (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fasole oloagă. Mazăre oloagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Via oloagă, lăsată cu două capuri, crește scoțînd lăstare de la tot ochiul. I. IONESCU, M. 370. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.