11 definiții pentru oft


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oft sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ns cf aht] (Îrg) 1 Oftat. 2 (Pex) Amărăciune. 3 (Pex) Regret.

OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.

OFT, ofturi, s. n. (Înv. și reg.) Oftat, suspin; p. ext. amărăciune, regret, durere, suferință, deznădejde. – Din aht.

OFT, ofturi, s. n. (Regional) Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, mîhnire, regret, suferință, deznădejde. Iorgu șede și oftează. Ce folos de oftul lui Dacă nu-i și puica lui. ȘEZ. III 22. În luna lui mai în opt, Ne-am pornit cu mare oft. SEVASTOS, C. 281.

OFT ~uri n. reg. 1) v. A OFTA. 2) Suferință fizică sau morală intensă; durere; chin. /Onomat.

oft n. Buc. durere, suferință: câte ofturi le-am avut, cu alean le-am petrecut POP. [V. ofta].

oft n., pl. urĭ (d. of saŭ oftez. V. aht). Mold. Trans. Fam. Aht, întristare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oft (înv., reg.) s. n., pl. ófturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OFT s. v. oftare, oftat, suspin, suspinare, suspinat.

oft s. v. OFTARE. OFTAT. SUSPIN. SUSPINARE. SUSPINAT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JESTERS DO OFT PROVE PROPHETS (engl.) măscăricii se dovedesc adeseori profeți – Shakespeare, „Regele Lear”, act V, scena 3.

Intrare: oft
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oft
  • oftul
  • oftu‑
plural
  • ofturi
  • ofturile
genitiv-dativ singular
  • oft
  • oftului
plural
  • ofturi
  • ofturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oft

etimologie:

  • aht
    surse: DEX '09 DEX '98