2 intrări
45 de definiții
- explicative DEX (25)
- ortografice DOOM (6)
- etimologice (1)
- argou (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (9)
- tezaur (1)
Explicative DEX
OBOROC, s. n. v. obroc.
oboroc sn [At: PALIA (1581), 182/1 / V: (îvr) obr~, ovr~, obric, (reg) h~, (reg) ~oacă, obroacă sf / Pl: ~oace / E: ucr уборок] 1 Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din coajă de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. 2 (Reg; îe) A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub ~ A feri un lucru de văzul lumii Si: a tăinui. 3 (Reg; îe) A sta (sau a zăbovi) sub ~ A rămâne necunoscut. 4 (Reg; îe) A coase la ~oace A sforăi. 5 (Reg; fig) Cap mare. 6 (Înv) Rentă feudală dată din produse. 7 (Reg) Rație de alimente dată cuiva Si: porție. 8 (Îrg) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. 9 (Mol) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. 10 (Buc; îf obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. 11 (Buc; îf obroacă) Toc al ușii. 12 (Buc; îf obroacă; lpl) Ramă de lemn a ferestrei. 13 (Reg; îf hoboroc; șîcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 Melodie după care se execută acest dans.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBOROC, OBROC (pl. -oace) sn., OBOROACĂ (pl. -ce) sf. 🏺 Vas mare, de formă cilindrică ca o baniță, făcut din scoarță de teiu și înfundat la un capăt, cu care se cară porumbii, etc. și slujește încă Ia diferite trebuințe în casa țăranului: un om ținea... un oboroc deșert, cu gura spre soare (CRG.); femeia a adus un oboroc de caiere și Sf. Vinere s’a apucat de tors (SB.); să se roage lui Dumnezeu să-i dea o oboroacă plină de bani (SB.); pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși (SB.); Ⓕ: a pune lumina sub ~, a căuta să ascundă lumina, adevărul: trebue să puie lumina în sfeșnic, iar nu sub obroc (ISP.); faptele cele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc (ISP.); Ⓕ: despre ceva mare cît un oboroc: protipendiștii se coronau cu oboroace... colosale (ALECS.); își îndesă în cap căciula cît o oboroacă și își aprinse felinarul (SAD.) [srb. uborak; rut. u b o r o k].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBOROC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBOROC, oboroace, s. n. (Și în forma obroc) 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut din scoarță de tei, care servește (la țară) ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. V. baniță, mierță. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc (sau oboroc) = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. ◊ Fig. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. 2. Coș de nuiele fără fund, în care se prinde crapul (din stuf). Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. 3. (Bucov.) Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309.- Variante: oboroacă (SADOVEANU, O. VII 81, ALECSANDRI, T. 920) s. f., obroc s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBOROC ~oace n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea și la transportarea cerealelor. 2) Conținut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de măsură a capacității folosită, de regulă, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oboroc n. baniță: fusele în oboroc sub pat CR. [Rus. UBOROKŬ, o măsură].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oboróc n., pl. oace (vrus. ubórok, sîrb. uborak, o măsură de capacitate, d. vsl. oborukŭ, d. vgerm. eimber, ngerm. eimer, găleată c’o toartă. V. cĭubăr). Vechĭ. Baniță maĭ mare (făcută din coajă de copac) cu care se măsuraŭ grînele. Fig. A pune lumina supt oboroc, a împedeca răspîndirea științeĭ saŭ a adevăruluĭ. Azĭ. Tîrnă maĭ mare (de 2-3 orĭ cît oboroaca). – În Munt. obroc (pin confuziune cu obroc, porțiune). În Mold. și hoboroc. V. speĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBROC, obroace, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau-pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: oboroc s. n.] – Din ucr. uborok.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
hoboroc sn vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oboroacă sf vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obric sn vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obroacă sf vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obroc sn vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ovroc sn vz oboroc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HOBOROC = OBOROC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
OBROC 👉 OBOROC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBROC s. n. v. oboroc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
OBROC s. n. v. oboroc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBOROACĂ s. f. v. oboroc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBOROACĂ s. f. v. oboroc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
oboroacă f. 1. oboroc: trei oboroace de grâu PANN; 2. fig. ceva mare cât o oboroacă: oboroaca asta de șlic AL. [V. oboroc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obroc n. 1. baniță: obroc de ovăz; fig. a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul; 2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoboróc, V. oboroc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oboroácă f., pl. e (d. [h]odorob supt infl. luĭ oboroace, pl. luĭ oboroc). Nord. Oboroc (tîrnă) de nuĭelușe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) obróc n., pl. oace (vsl. ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d. rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb. obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung. abrak, nutreț, orz. V. no-roc, pro-roc). Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și oboroc (pin confuziune cu oboroc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) obróc, V. oboroc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
oboroc v. obroc
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oboroc s. n., pl. oboroace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oboroc
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!obroc (desp. o-broc) (pop.; relig.) s. n., pl. obroace (mai ales în: a pune sub obroc)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!obroc (o-broc) / oboroc (înv., pop.) s. n., pl. obroace/ oboroace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obroc, -roace.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
obroc (obroace), s. n. – Porție, rație, tain. Sl. obroku „leafă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „rație”, mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak. – Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”; obricariță, s. f. (rație); obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
OBOROC s. v. dar, donație, porție, rație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oboroc s. v. DAR. DONAȚIE. PORȚIE. RAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
OBOROC s.n. (Mold., ȚR) 1. Vas care servește ca unitate de măsură pentru cereale. A: Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. CANTEMIR, IST. B: Ceia ce vor avea mierță (o b o r o a c e MUNT.) sau veadre sau alte măsuri hicleani . . . pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. ÎNDREPTAREA LEGII. Să trimită la Țuțora 30.000 obroace de făină și 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de sămînță. ANT. 1766, 296v. ◊ Expr. A ascunde sub obroc = a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, . . . nu sînt ascunse subt obroc. ANTIM. 2. Rație, porție (de alimente) dată cuiva. A: Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. VARLAAM. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele ce să dau la cuhnele domnești. URECHE. Făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de Ie da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL. B: Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. ANON. CANTAC. Și în toate zilele i-au fost ducînd acel obrocu de la împărăție. LET. 1758, 115r. Variante: obroc (VARLAAM; M. COSTIN; ANON. CANTAC.; R. GRECEANU; CANTEMIR. IST.; ANTIM; LET. 1758, 115r; ANT. 1766, 296v}. Etimologie: ucr. uborok.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oboróc, oboroace, (oborog), s.n. (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. ■ Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” (Scriban, Șăineanu).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
oboroc, oboroace, (oborog), s.n. – (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. Construcție nelipsită din curțile gospodăriilor din satele de pe Vișeu, Iza, apărând ceva mai rar în bazinul Marei și a Cosăului și aproape deloc în celelalte regiuni (Bănățeanu, 1969: 78). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. oborog. Etnologii au localizat astfel de construcții (șoproane cu acoperiș glisant) în țările din nord: „În Olanda, de pildă, având absolut aceeași structură și înfățișare ca cele maramureșene” (P. Petrescu, 1969). „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu, 2001: 261). – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” < vsl. uborokǔ (Scriban, Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oboroc, -oace, s.n. – Adăpost pentru fân construit în patru stâlpi și care are un acoperiș glisant: „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu 2001: 261). – Din ucr. uborok.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OBROC s. n. v. oboroc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
oboroacă, oboroace, s.f. (reg.) oboroc, baniță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
obróc, obroace, s.n. (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată. – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
obroc, obroace, s.n. – (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată (Memoria, 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obroc, obroace, s.n. – Ofrandă, plată (Memoria 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
OBOROC s. n. 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. Li să da pre zi un oboroc de pîine și di carne și de vin. herodot (1645), 142. Ceia ce vor avea mierță (oboroace Munt.) sau veadre, sau alte măsuri hicleani, ...pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. prav. 17. Să se știe că am furat 10 opro[a]ce de grîu (a. 1655). bul. com. ist. v, 198. Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, ist. 107. Să trimită la Țutora 30 000 obroace de făină și 50 000 obroace orzu. R. greceanu, c. m, ii, 189. Un om... sămănă trii oboroac[e] de grîu (a. 1750). gcr ii, 62/31. Dărui Alexandru pre Aristotel... și-i deate o sută de feardele de galbeni și zeace gălete, adecă: ovroc de mărgăritariu. alexandria, 157/8, cf. lb, valian, v., cihac, ii, 222. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. creangă, p. 5. În casă să mai află... oboroace făcute din scoarță de tei. liuba-iana, m. 99, cf. GHEȚIE, R. m., I. BRĂESCU, m. 68, PAMFILE, a. r. 220. Alți catîri împovărați cu oboroace de grîu veneau după dînșii. sadoveanu, o. xii, 69, cf. h xviii 269. Girezile-a treierat... Și, după ce le-au gătit, La măsură a ieșit: Dintr-o claie O odobaie, Dintr-un snop Un oboroc. teodorescu, p. p. 151. În gura pivniții Oboroaca cu cîlții. sevastos, c. 260. [Morarul] De meșter ce era Nici oboroace Nu putea întoarce. pop., ap. gcr ii, 333. Vede două babe cu un oboroc și cu un sac. șez. i, 190. Bani cu obrocul am dat. păsculescu, l. p. 251. Să-ți dăm galbeni cu obrocu! i. cr. iii, 33, cf. com. din straja – RĂDĂUȚI, GOROVEI, CR. 67, ALRM Il/l h 296, 297. ◊ (Ca termen de comparație) Lumina [focului] bate în păretele din față, pe care capul lui Mihalache se proiectează mare cît un hoboroc. vlahuță, ap. tdrg. Omul acesta... s-arăta de la vale de curtea boierească, călare pe cal, c-un cojoc milos întors pe dos în spate și c-o căciulă cît o oboroacă în cap. sadoveanu, o. vi, 566. Le iese înainte un domnișor îmbrăcat într-un spențer mohorît,... în cap c-o pălărie ca o oboroacă. pamfile, d. 67. Cutare de dimineață s-a sculat... La deal s-a urcat... Cu picioarele ca putineii, Cu mîinile ca tînjeii, Cu ochii ca oborocu, De nu-l cuprindea locu. candrea, f. 119. ◊ (În contexte figurate) Tăcură tunuri, oarbe guri de foc, Pustiitoarea flacără se stinse, Feștilă fumegîndă sub obroc. v. rom. septembrie 1954, 56. (Fig.) [Națiunile sînt preocupate] de a nu pune subt obrocul exclusiv al unui patriotism rău înțeles producțiunile spiritului. odohescu, s. iii, 643. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am talie de modă, cît o bute, ș-o oboroacă de capelă cu streșină. alecsandri, t. 920. Oboroaca asta de șlic m-au dat de rușine. id. ib. 1333. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub obroc = a feri un lucru de văzul lumii, a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, ...nu sînt ascunse subt obroc. antim, p. 79. Voi rîde sincer, fără de sfială, N-am să ascund lumina sub obroc. anghel-iosif, c. m. i, 8. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. galaction, o. 247. Ținuseră lumina sub obroc. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34. Bată-te pustia noroc, Că te-am pus sub oboroc. șez. i, 111. A sta (sau a zăbovi) sub oboroc (sau obroc) = a rămîne necunoscut. Faptele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc. ISPIRESCU, ap. tdrg. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. i. botez, șc. 8. A coase la oboroace = a sforăi. cf. ddrf, șez. .ii, 47. ♦ Fig. (Regional) Cap mare. pamfile, j. ii, 157. 2. (Învechit) Rentă feudală dată din produse. Au trimis și înaintea solului... pre la toate conacele de i-au tăiat obroacele. m. costin, let. i, 254/20, cf. axinte uricariul, let. ii, 157/11. Ca să aibă obroc de sare din ocna noastră (a. 1733). uricariul, v, 258/22. ♦ Rație de alimente dată cuiva; porție. Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. varlaam, c. 352. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele, ce să dau la cuhnele domnești. ureche, l. 69. Și după ce s-au strînsu cu toții la Ieși, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie. neculce, l. 69. Obrocul ei cel din toate zilele să scădea. cantemir, ist. 370. Au orînduit un buluc-bașa cu slujitori de-i păzea... și oborocul ce avea li se da deplin. axinte uricariul, let. ii, 158/35. Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toale (a. ?) mag. IST. IV, 342, cf. RARCIANU, ALEXI, W. JAHRES-ber. xix, 77. ♦ (Învechit și regional) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. Și apă deade a-ș spăla picioarele, și oboroc asinilor săi. PaLia (1581), 182/1, cf. lb. Dăm calului... hrean în obroc sau în ceva tărîță mestecat. calendariu. (1814), 166/10, cf. 172/15, GHEȚIE, r. m., jahresber, vi, 78, barcianu, com. din velț – mediaș, alr i 1 127/148. 3. (Prin Mold.) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. cf. antipa, p. 533. Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. sadoVEANU, O. IX, 434. 4. (Prin Bucov., în forma obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. Mulți... pricep butnăritul și fac cofe, cofăieli, obroace pentru cămeși, poloboace pentru pepeni. pamfile, i. c. 167. Pînă i-or fierbe oalele la foc ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative. sbiera, p. 309, cf. com. din straja – rădăuți, alr ii/386. 5. (Prin Bucov., în forma obroacă) Tocul ușii. lexic reg. 105. ♦ (La pl.) Blănile ferestrei. com. din straja – rădăuți. 6. (Regional, și în construcția de-a hoborocul) Numele unui joc de copii. h xvii 100, xviii 280. 7. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. cf. varone; d. 120. – pl.: oboroace. – Și: obroc, (învechit, rar) ovroc, obric (uricariul, xiv, 110), (regional) hoboroc s. n.; (regional) oboroacă, obroacă s. f. – Din ucr. оборок.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ana._.8
- acțiuni
- silabație: o-broc
| substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obroc, obroacesubstantiv neutru
- 1. Danie. DEX '09 DEX '98sinonime: danie
- 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. DEX '09
- 2.1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
- La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. DLRLC
- A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. DEX '09 DLRLCsinonime: ascunde
- Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. DLRLC
- Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. DLRLC
- Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. DLRLC
-
-
-
- 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. DLRLC
-
- 4. Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. DLRLC
- Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309. DLRLC
-
etimologie:
- uborok DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.