2 intrări
45 de definiții

Explicative DEX

OBOROC, s. n. v. obroc.

oboroc sn [At: PALIA (1581), 182/1 / V: (îvr) obr~, ovr~, obric, (reg) h~, (reg) ~oacă, obroacă sf / Pl: ~oace / E: ucr уборок] 1 Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din coajă de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. 2 (Reg; îe) A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub ~ A feri un lucru de văzul lumii Si: a tăinui. 3 (Reg; îe) A sta (sau a zăbovi) sub ~ A rămâne necunoscut. 4 (Reg; îe) A coase la ~oace A sforăi. 5 (Reg; fig) Cap mare. 6 (Înv) Rentă feudală dată din produse. 7 (Reg) Rație de alimente dată cuiva Si: porție. 8 (Îrg) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. 9 (Mol) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. 10 (Buc; îf obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. 11 (Buc; îf obroacă) Toc al ușii. 12 (Buc; îf obroacă; lpl) Ramă de lemn a ferestrei. 13 (Reg; îf hoboroc; șîcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 Melodie după care se execută acest dans.

OBOROC, OBROC (pl. -oace) sn., OBOROACĂ (pl. -ce) sf. 🏺 Vas mare, de formă cilindrică ca o baniță, făcut din scoarță de teiu și înfundat la un capăt, cu care se cară porumbii, etc. și slujește încă Ia diferite trebuințe în casa țăranului: un om ținea... un oboroc deșert, cu gura spre soare (CRG.); femeia a adus un oboroc de caiere și Sf. Vinere s’a apucat de tors (SB.); să se roage lui Dumnezeu să-i dea o oboroacă plină de bani (SB.); pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși (SB.); Ⓕ: a pune lumina sub ~, a căuta să ascundă lumina, adevărul: trebue să puie lumina în sfeșnic, iar nu sub obroc (ISP.); faptele cele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc (ISP.); Ⓕ: despre ceva mare cît un oboroc: protipendiștii se coronau cu oboroace... colosale (ALECS.); își îndesă în cap căciula cît o oboroacă și își aprinse felinarul (SAD.) [srb. uborak; rut. u b o r o k].

OBOROC, oboroace, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.

OBOROC, oboroace, s. n. (Și în forma obroc) 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut din scoarță de tei, care servește (la țară) ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. V. baniță, mierță. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc (sau oboroc) = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. ◊ Fig. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. 2. Coș de nuiele fără fund, în care se prinde crapul (din stuf). Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. 3. (Bucov.) Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309.- Variante: oboroacă (SADOVEANU, O. VII 81, ALECSANDRI, T. 920) s. f., obroc s. n.

OBOROC ~oace n. înv. 1) Recipient cilindric larg la gură, făcut, de obicei, din coajă de tei, servind la păstrarea și la transportarea cerealelor. 2) Conținut al unui asemenea recipient. 3) Unitate de măsură a capacității folosită, de regulă, pentru cereale. ◊ ~ mare oboroc cu o capacitate de 44 de ocale. ~ mic oboroc cu o capacitate de 22 ocale. 4) Unealtă primitivă de pescuit, în formă de cilindru fără fund, împletită din nuiele. /

oboroc n. baniță: fusele în oboroc sub pat CR. [Rus. UBOROKŬ, o măsură].

oboróc n., pl. oace (vrus. ubórok, sîrb. uborak, o măsură de capacitate, d. vsl. oborukŭ, d. vgerm. eimber, ngerm. eimer, găleată c’o toartă. V. cĭubăr). Vechĭ. Baniță maĭ mare (făcută din coajă de copac) cu care se măsuraŭ grînele. Fig. A pune lumina supt oboroc, a împedeca răspîndirea științeĭ saŭ a adevăruluĭ. Azĭ. Tîrnă maĭ mare (de 2-3 orĭ cît oboroaca). – În Munt. obroc (pin confuziune cu obroc, porțiune). În Mold. și hoboroc. V. speĭe.

OBROC, obroace, s. n. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Danie. 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. ♦ Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau-pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. ◊ Expr. A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. [Var.: oboroc s. n.] – Din ucr. uborok.

hoboroc sn vz oboroc

oboroacă sf vz oboroc

obric sn vz oboroc

obroacă sf vz oboroc

obroc sn vz oboroc

ovroc sn vz oboroc

HOBOROC = OBOROC.

OBROC 👉 OBOROC.

OBROC s. n. v. oboroc.

OBROC s. n. v. oboroc.

OBOROACĂ s. f. v. oboroc.

OBOROACĂ s. f. v. oboroc.

oboroacă f. 1. oboroc: trei oboroace de grâu PANN; 2. fig. ceva mare cât o oboroacă: oboroaca asta de șlic AL. [V. oboroc].

obroc n. 1. baniță: obroc de ovăz; fig. a pune lumina sub obroc, a ascunde oamenilor adevărul; 2. obricariță. [Rut. OBROK, porție; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].

hoboróc, V. oboroc.

oboroácă f., pl. e (d. [h]odorob supt infl. luĭ oboroace, pl. luĭ oboroc). Nord. Oboroc (tîrnă) de nuĭelușe.

1) obróc n., pl. oace (vsl. ob-rokŭ, promisiune, stipendiŭ, d. rešti-rekon, a vorbi, a zice; sîrb. obrok, „porțiune”, bg. „dar”, rut. rus. „leafă, tain”; ung. abrak, nutreț, orz. V. no-roc, pro-roc). Vechĭ. Porțiune de mîncare, tain. Apanaj. – Și oboroc (pin confuziune cu oboroc).

2) obróc, V. oboroc.

Ortografice DOOM

oboroc v. obroc

oboroc s. n., pl. oboroace

!obroc (desp. o-broc) (pop.; relig.) s. n., pl. obroace (mai ales în: a pune sub obroc)

!obroc (o-broc) / oboroc (înv., pop.) s. n., pl. obroace/ oboroace

Etimologice

obroc (obroace), s. n. – Porție, rație, tain. Sl. obroku „leafă” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov., ceh., pol. obrok „rație”, mag. abrak „furaj”. S-a confundat cu obroc (var. înv. oboroc), s. n. (măsură de capacitate pentru cereale; coș; stavilă, ecluză), din sl. (v. rus.) uboruku (Cihac, II, 221; Byhan, 322; Tiktin), cf. rus. oborog, rut. uborok, ceh. uborek, sb., cr. uborak. – Der. obroci, vb. (a se prosti, a se zăpăci), în loc de *oboroci; obrici, vb. (Olt., a opri, a interzice), probabil pornind de la sensul de „a raționa, a limita”; obricariță, s. f. (rație); obroceală, s. f. (zăpăceală, derută).

Argou

a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva.

Sinonime

OBOROC s. v. dar, donație, porție, rație.

oboroc s. v. DAR. DONAȚIE. PORȚIE. RAȚIE.

Arhaisme și regionalisme

OBOROC s.n. (Mold., ȚR) 1. Vas care servește ca unitate de măsură pentru cereale. A: Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. CANTEMIR, IST. B: Ceia ce vor avea mierță (o b o r o a c e MUNT.) sau veadre sau alte măsuri hicleani . . . pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. ÎNDREPTAREA LEGII. Să trimită la Țuțora 30.000 obroace de făină și 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de sămînță. ANT. 1766, 296v. ◊ Expr. A ascunde sub obroc = a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, . . . nu sînt ascunse subt obroc. ANTIM. 2. Rație, porție (de alimente) dată cuiva. A: Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. VARLAAM. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele ce să dau la cuhnele domnești. URECHE. Făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de Ie da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL. B: Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. ANON. CANTAC. Și în toate zilele i-au fost ducînd acel obrocu de la împărăție. LET. 1758, 115r. Variante: obroc (VARLAAM; M. COSTIN; ANON. CANTAC.; R. GRECEANU; CANTEMIR. IST.; ANTIM; LET. 1758, 115r; ANT. 1766, 296v}. Etimologie: ucr. uborok.

oboróc, oboroace, (oborog), s.n. (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. ■ Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” (Scriban, Șăineanu).

oboroc, oboroace, (oborog), s.n. – (reg.) Adăpost pentru fân; șopron. Construcție realizată din patru stâlpi de lemn, lungi de circa șapte metri, legați în partea de sus și de jos cu bare de lemn în formă pătrată. Acoperișul are forma unei piramide, care glisează pe stâlpi, în funcție de cantitatea de fân din șopron. Construcție nelipsită din curțile gospodăriilor din satele de pe Vișeu, Iza, apărând ceva mai rar în bazinul Marei și a Cosăului și aproape deloc în celelalte regiuni (Bănățeanu, 1969: 78). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. oborog. Etnologii au localizat astfel de construcții (șoproane cu acoperiș glisant) în țările din nord: „În Olanda, de pildă, având absolut aceeași structură și înfățișare ca cele maramureșene” (P. Petrescu, 1969). „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu, 2001: 261). – Din ucr. uborok (DEX, MDA); din rus. uborok „măsură de capacitate” < vsl. uborokǔ (Scriban, Șăineanu).

oboroc, -oace, s.n. – Adăpost pentru fân construit în patru stâlpi și care are un acoperiș glisant: „Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc” (Bilțiu 2001: 261). – Din ucr. uborok.

OBROC s. n. v. oboroc.

oboroacă, oboroace, s.f. (reg.) oboroc, baniță.

obróc, obroace, s.n. (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată. – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban).

obroc, obroace, s.n. – (reg.) 1. Porție, rație. 2. Ofrandă, plată (Memoria, 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

obroc, obroace, s.n. – Ofrandă, plată (Memoria 2001). – Din sl. obrokǔ „leafă” (DER).

Tezaur

OBOROC s. n. 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. Li să da pre zi un oboroc de pîine și di carne și de vin. herodot (1645), 142. Ceia ce vor avea mierță (oboroace Munt.) sau veadre, sau alte măsuri hicleani, ...pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. prav. 17. Să se știe că am furat 10 opro[a]ce de grîu (a. 1655). bul. com. ist. v, 198. Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, ist. 107. Să trimită la Țutora 30 000 obroace de făină și 50 000 obroace orzu. R. greceanu, c. m, ii, 189. Un om... sămănă trii oboroac[e] de grîu (a. 1750). gcr ii, 62/31. Dărui Alexandru pre Aristotel... și-i deate o sută de feardele de galbeni și zeace gălete, adecă: ovroc de mărgăritariu. alexandria, 157/8, cf. lb, valian, v., cihac, ii, 222. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. creangă, p. 5. În casă să mai află... oboroace făcute din scoarță de tei. liuba-iana, m. 99, cf. GHEȚIE, R. m., I. BRĂESCU, m. 68, PAMFILE, a. r. 220. Alți catîri împovărați cu oboroace de grîu veneau după dînșii. sadoveanu, o. xii, 69, cf. h xviii 269. Girezile-a treierat... Și, după ce le-au gătit, La măsură a ieșit: Dintr-o claie O odobaie, Dintr-un snop Un oboroc. teodorescu, p. p. 151. În gura pivniții Oboroaca cu cîlții. sevastos, c. 260. [Morarul] De meșter ce era Nici oboroace Nu putea întoarce. pop., ap. gcr ii, 333. Vede două babe cu un oboroc și cu un sac. șez. i, 190. Bani cu obrocul am dat. păsculescu, l. p. 251. Să-ți dăm galbeni cu obrocu! i. cr. iii, 33, cf. com. din straja – RĂDĂUȚI, GOROVEI, CR. 67, ALRM Il/l h 296, 297. ◊ (Ca termen de comparație) Lumina [focului] bate în păretele din față, pe care capul lui Mihalache se proiectează mare cît un hoboroc. vlahuță, ap. tdrg. Omul acesta... s-arăta de la vale de curtea boierească, călare pe cal, c-un cojoc milos întors pe dos în spate și c-o căciulă cît o oboroacă în cap. sadoveanu, o. vi, 566. Le iese înainte un domnișor îmbrăcat într-un spențer mohorît,... în cap c-o pălărie ca o oboroacă. pamfile, d. 67. Cutare de dimineață s-a sculat... La deal s-a urcat... Cu picioarele ca putineii, Cu mîinile ca tînjeii, Cu ochii ca oborocu, De nu-l cuprindea locu. candrea, f. 119. ◊ (În contexte figurate) Tăcură tunuri, oarbe guri de foc, Pustiitoarea flacără se stinse, Feștilă fumegîndă sub obroc. v. rom. septembrie 1954, 56. (Fig.) [Națiunile sînt preocupate] de a nu pune subt obrocul exclusiv al unui patriotism rău înțeles producțiunile spiritului. odohescu, s. iii, 643. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am talie de modă, cît o bute, ș-o oboroacă de capelă cu streșină. alecsandri, t. 920. Oboroaca asta de șlic m-au dat de rușine. id. ib. 1333. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub obroc = a feri un lucru de văzul lumii, a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, ...nu sînt ascunse subt obroc. antim, p. 79. Voi rîde sincer, fără de sfială, N-am să ascund lumina sub obroc. anghel-iosif, c. m. i, 8. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. galaction, o. 247. Ținuseră lumina sub obroc. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34. Bată-te pustia noroc, Că te-am pus sub oboroc. șez. i, 111. A sta (sau a zăbovi) sub oboroc (sau obroc) = a rămîne necunoscut. Faptele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc. ISPIRESCU, ap. tdrg. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. i. botez, șc. 8. A coase la oboroace = a sforăi. cf. ddrf, șez. .ii, 47. ♦ Fig. (Regional) Cap mare. pamfile, j. ii, 157. 2. (Învechit) Rentă feudală dată din produse. Au trimis și înaintea solului... pre la toate conacele de i-au tăiat obroacele. m. costin, let. i, 254/20, cf. axinte uricariul, let. ii, 157/11. Ca să aibă obroc de sare din ocna noastră (a. 1733). uricariul, v, 258/22. ♦ Rație de alimente dată cuiva; porție. Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. varlaam, c. 352. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele, ce să dau la cuhnele domnești. ureche, l. 69. Și după ce s-au strînsu cu toții la Ieși, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie. neculce, l. 69. Obrocul ei cel din toate zilele să scădea. cantemir, ist. 370. Au orînduit un buluc-bașa cu slujitori de-i păzea... și oborocul ce avea li se da deplin. axinte uricariul, let. ii, 158/35. Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toale (a. ?) mag. IST. IV, 342, cf. RARCIANU, ALEXI, W. JAHRES-ber. xix, 77. ♦ (Învechit și regional) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. Și apă deade a-ș spăla picioarele, și oboroc asinilor săi. PaLia (1581), 182/1, cf. lb. Dăm calului... hrean în obroc sau în ceva tărîță mestecat. calendariu. (1814), 166/10, cf. 172/15, GHEȚIE, r. m., jahresber, vi, 78, barcianu, com. din velț – mediaș, alr i 1 127/148. 3. (Prin Mold.) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. cf. antipa, p. 533. Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. sadoVEANU, O. IX, 434. 4. (Prin Bucov., în forma obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. Mulți... pricep butnăritul și fac cofe, cofăieli, obroace pentru cămeși, poloboace pentru pepeni. pamfile, i. c. 167. Pînă i-or fierbe oalele la foc ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative. sbiera, p. 309, cf. com. din straja – rădăuți, alr ii/386. 5. (Prin Bucov., în forma obroacă) Tocul ușii. lexic reg. 105. ♦ (La pl.) Blănile ferestrei. com. din straja – rădăuți. 6. (Regional, și în construcția de-a hoborocul) Numele unui joc de copii. h xvii 100, xviii 280. 7. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. cf. varone; d. 120. – pl.: oboroace. – Și: obroc, (învechit, rar) ovroc, obric (uricariul, xiv, 110), (regional) hoboroc s. n.; (regional) oboroacă, obroacă s. f. – Din ucr. оборок.

Intrare: oboroc
oboroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obroc
  • silabație: o-broc info
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obroc
  • obrocul
  • obrocu‑
plural
  • obroace
  • obroacele
genitiv-dativ singular
  • obroc
  • obrocului
plural
  • obroace
  • obroacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oboroc
  • oborocul
  • oborocu‑
plural
  • oboroace
  • oboroacele
genitiv-dativ singular
  • oboroc
  • oborocului
plural
  • oboroace
  • oboroacelor
vocativ singular —
plural —
oboroacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oboroacă
  • oboroaca
plural
  • oboroace
  • oboroacele
genitiv-dativ singular
  • oboroace
  • oboroacei
plural
  • oboroace
  • oboroacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoboroc
  • hoborocul
plural
  • hoboroace
  • hoboroacele
genitiv-dativ singular
  • hoboroc
  • hoborocului
plural
  • hoboroace
  • hoboroacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obric
  • obricul
plural
  • obrice
  • obricele
genitiv-dativ singular
  • obric
  • obricului
plural
  • obrice
  • obricelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obroacă
  • obroaca
plural
  • obroace
  • obroacele
genitiv-dativ singular
  • obroace
  • obroacei
plural
  • obroace
  • obroacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovroc
  • ovrocul
plural
  • ovroace
  • ovroacele
genitiv-dativ singular
  • ovroc
  • ovrocului
plural
  • ovroace
  • ovroacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obroc, obroacesubstantiv neutru

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Danie. DEX '09 DEX '98
    sinonime: danie
  • 2. Măsură de capacitate de 44 (obrocul mare) sau de 22 de ocale (obrocul mic), folosită în trecut. DEX '09
    • 2.1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
      • format_quote La măsură a ieșit... Dintr-un snop Un oboroc. TEODORESCU, P. P. 151. DLRLC
      • chat_bubble A. pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva. DEX '09 DLRLC
        sinonime: ascunde
        • format_quote Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. GALACTION, O. I 247. DLRLC
        • format_quote Bată-te pustia noroc, că te-am pus sub oboroc. ȘEZ. I 3. DLRLC
        • format_quote figurat Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. I. BOTEZ, ȘC. 8. DLRLC
  • 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. SADOVEANU, Î. A. 112. DLRLC
  • 4. Bucovina Un fel de ciubăraș în care se înmoaie rufele. DLRLC
    • format_quote Pînă i-or fierbe oalele la foc, ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative și s-au fost dat la țăsut. SBIERA, P. 309. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „oboroc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1