OBOROC s. n. 1. Vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora. Li să da pre zi un oboroc de pîine și di carne și de vin. herodot (1645), 142. Ceia ce vor avea mierță (oboroace Munt.) sau veadre, sau alte măsuri hicleani, ...pre aceștia foarte să-i cearte cu bătaie. prav. 17. Să se știe că am furat 10 opro[a]ce de grîu (a. 1655). bul. com. ist. v, 198. Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. cantemir, ist. 107. Să trimită la Țutora 30 000 obroace de făină și 50 000 obroace orzu. R. greceanu, c. m, ii, 189. Un om... sămănă trii oboroac[e] de grîu (a. 1750). gcr ii, 62/31. Dărui Alexandru pre Aristotel... și-i deate o sută de feardele de galbeni și zeace gălete, adecă: ovroc de mărgăritariu. alexandria, 157/8, cf. lb, valian, v., cihac, ii, 222. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. creangă, p. 5. În casă să mai află... oboroace făcute din scoarță de tei. liuba-iana, m. 99, cf. GHEȚIE, R. m., I. BRĂESCU, m. 68, PAMFILE, a. r. 220. Alți catîri împovărați cu oboroace de grîu veneau după dînșii. sadoveanu, o. xii, 69, cf. h xviii 269. Girezile-a treierat... Și, după ce le-au gătit, La măsură a ieșit: Dintr-o claie O odobaie, Dintr-un snop Un oboroc. teodorescu, p. p. 151. În gura pivniții Oboroaca cu cîlții. sevastos, c. 260. [Morarul] De meșter ce era Nici oboroace Nu putea întoarce. pop., ap. gcr ii, 333. Vede două babe cu un oboroc și cu un sac. șez. i, 190. Bani cu obrocul am dat. păsculescu, l. p. 251. Să-ți dăm galbeni cu obrocu! i. cr. iii, 33, cf. com. din straja – RĂDĂUȚI, GOROVEI, CR. 67, ALRM Il/l h 296, 297. ◊ (Ca termen de comparație) Lumina [focului] bate în păretele din față, pe care capul lui Mihalache se proiectează mare cît un hoboroc. vlahuță, ap. tdrg. Omul acesta... s-arăta de la vale de curtea boierească, călare pe cal, c-un cojoc milos întors pe dos în spate și c-o căciulă cît o oboroacă în cap. sadoveanu, o. vi, 566. Le iese înainte un domnișor îmbrăcat într-un spențer mohorît,... în cap c-o pălărie ca o oboroacă. pamfile, d. 67. Cutare de dimineață s-a sculat... La deal s-a urcat... Cu picioarele ca putineii, Cu mîinile ca tînjeii, Cu ochii ca oborocu, De nu-l cuprindea locu. candrea, f. 119. ◊ (În contexte figurate) Tăcură tunuri, oarbe guri de foc, Pustiitoarea flacără se stinse, Feștilă fumegîndă sub obroc. v. rom. septembrie 1954, 56. (Fig.) [Națiunile sînt preocupate] de a nu pune subt obrocul exclusiv al unui patriotism rău înțeles producțiunile spiritului. odohescu, s. iii, 643. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Am talie de modă, cît o bute, ș-o oboroacă de capelă cu streșină. alecsandri, t. 920. Oboroaca asta de șlic m-au dat de rușine. id. ib. 1333. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a ține) ceva sub obroc = a feri un lucru de văzul lumii, a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, ...nu sînt ascunse subt obroc. antim, p. 79. Voi rîde sincer, fără de sfială, N-am să ascund lumina sub obroc. anghel-iosif, c. m. i, 8. Ești cel ce astăzi ai lumină; nu o pune subt obroc! las-o să lumineze aproapelui tău. galaction, o. 247. Ținuseră lumina sub obroc. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34. Bată-te pustia noroc, Că te-am pus sub oboroc. șez. i, 111. A sta (sau a zăbovi) sub oboroc (sau obroc) = a rămîne necunoscut. Faptele strălucite ale lui Ștefan nu putură sta sub oboroc. ISPIRESCU, ap. tdrg. Lumina științei de carte nu a mai zăbovit sub obroc pentru cei mulți. i. botez, șc. 8. A coase la oboroace = a sforăi. cf. ddrf, șez. .ii, 47. ♦ Fig. (Regional) Cap mare. pamfile, j. ii, 157. 2. (Învechit) Rentă feudală dată din produse. Au trimis și înaintea solului... pre la toate conacele de i-au tăiat obroacele. m. costin, let. i, 254/20, cf. axinte uricariul, let. ii, 157/11. Ca să aibă obroc de sare din ocna noastră (a. 1733). uricariul, v, 258/22. ♦ Rație de alimente dată cuiva; porție. Ieși un călugăr și-l află dînd pîinea și bucatele mișeilor ce luasă obroc de la masă. varlaam, c. 352. Sulger mare, ispravnic pre toate oboroacele, ce să dau la cuhnele domnești. ureche, l. 69. Și după ce s-au strînsu cu toții la Ieși, făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie. neculce, l. 69. Obrocul ei cel din toate zilele să scădea. cantemir, ist. 370. Au orînduit un buluc-bașa cu slujitori de-i păzea... și oborocul ce avea li se da deplin. axinte uricariul, let. ii, 158/35. Și i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toale (a. ?) mag. IST. IV, 342, cf. RARCIANU, ALEXI, W. JAHRES-ber. xix, 77. ♦ (Învechit și regional) Grăunțe de ovăz date ca hrană cailor. Și apă deade a-ș spăla picioarele, și oboroc asinilor săi. PaLia (1581), 182/1, cf. lb. Dăm calului... hrean în obroc sau în ceva tărîță mestecat. calendariu. (1814), 166/10, cf. 172/15, GHEȚIE, r. m., jahresber, vi, 78, barcianu, com. din velț – mediaș, alr i 1 127/148. 3. (Prin Mold.) Coș de nuiele fără fund, cu care se prind pești. cf. antipa, p. 533. Punem oborocul unde umblă ori trece peștele. sadoVEANU, O. IX, 434. 4. (Prin Bucov., în forma obroc) Ciubăr în care se opăresc rufele. Mulți... pricep butnăritul și fac cofe, cofăieli, obroace pentru cămeși, poloboace pentru pepeni. pamfile, i. c. 167. Pînă i-or fierbe oalele la foc ca să toarne în obroc peste cămeși, s-au pus la stative. sbiera, p. 309, cf. com. din straja – rădăuți, alr ii/386. 5. (Prin Bucov., în forma obroacă) Tocul ușii. lexic reg. 105. ♦ (La pl.) Blănile ferestrei. com. din straja – rădăuți. 6. (Regional, și în construcția de-a hoborocul) Numele unui joc de copii. h xvii 100, xviii 280. 7. Numele unui dans popular și melodia după care se dansează. cf. varone; d. 120. – pl.: oboroace. – Și: obroc, (învechit, rar) ovroc, obric (uricariul, xiv, 110), (regional) hoboroc s. n.; (regional) oboroacă, obroacă s. f. – Din ucr. оборок.