obidire sf [At: CORESI, EV. 453 / V: (îrg) ~dare, ~dnuire / Pl: ~ri / E: obidi¹] 1 (Înv) Asuprire. 2 (Înv) Ocărâre. 3 (Înv) Alungare. 4 (Înv) Nedreptățire. 5 (Pop) Supărare. 6 (Pop) Chin. 7 (Înv) Tânguire.

OBIDIRE, obidiri, s. f. (Învechit, astăzi mai ales popular) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei. 1.Suferință, chin, amar. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. 2. Asuprire, împilare.

obida v vz obidi¹

obidare sf vz obidire

obidi¹ [At: PSALT. HUR. 28^v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.

obidi² vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.

obidnuire sf vz obidire

obidui v vz obidi¹

OBIDA vb. I v. obidi.

OBIDI, obidesc, vb. IV. (Învechit, astăzi mai ales popular) 1. Intranz. și refl. Ase lăsa pradă deznădejdii sau durerii, a se necăji, a se amărî. Dacă tu ești vinovat (obidindu-se treptat și arătîndu-și moalele capului) de ce mi-a făcut mie bubă aici? CARAGIALE, O.I 264. Ziua Stau și obidesc, Noaptea Nu mă odihnesc. TEODORESCU, P. P. 528. 2. Tranz. A deplînge, a jeli. (Atestat în forma obida) Unu-ncepu să ofteze Și moartea să-și obideze. PANN, P. V. II 39. 3. Tranz. A asupri, a împila.- Variantă: obida, obidez (HODOȘ, P. P. 203), vb. I.

OBIDA vb. I. v. obidi.

A SE OBIDI mă ~esc intranz. înv. A fi cuprins de obidă. /Din obidă

A OBIDI ~esc tranz. înv. A face să se obidească. /Din obidă

obidésc v. tr. (vsl. obidĭeti, a nedreptăți. V. obijduĭesc, podidesc). Rar azĭ. Nedreptățesc. V. intr. Sufer tristeță. V. refl. Mă mîhnesc: fețe obidite. – Vechĭ și obiduĭesc și -dnuĭesc (vsl. obidovati, -duĭon). La Pan și -dez în rimă cu oftez.

obiduĭésc, V. obidesc.

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidire s. f., g.-d. art. obidirii; pl. obidiri

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, 3 sg. obidește; imperf. 1 obideam; conj. prez. 1 sg. să obidesc, 3 să obidească

obidi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 2 sg. obidea; conj. prez. 3 să obidească

obidi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obidesc, imperf. 3 sg. obidea; conj. prez. 3 sg. și pl. obidească

OBIDIRE s. v. amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.

obidire s. v. AMĂRĂCIUNE. ASUPRIRE. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. ÎNTRISTARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. MÎHNIRE. NĂPĂSTUIRE. NECAZ. NEDREPTĂȚIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. OROPSIRE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. SUPĂRARE. TRISTEȚE. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. URGISIRE. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

OBIDI vb. v. amărî, asupri, exploata, indispune, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăți, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, supăra, tiraniza, urgisi.

obidi vb. v. AMĂRÎ. ASUPRI. EXPLOATA. INDISPUNE. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. ÎNDURERA. ÎNTRISTA. MÎHNI. NĂPĂSTUI. NECĂJI. NEDREPTĂȚI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SUPĂRA. TIRANIZA. URGISI.