10 definiții pentru împilare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPILARE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.

ÎMPILARE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; asuprire, oprimare. – V. împila.

împilare sf [At: (a. 1776) URICARIUL I, 180/ V: im~ / Pl: ~lări / E: împila] 1 Călcare în picioare Si: împilat1 (1). 2 Oprire prematură a dezvoltării Si: împilat1 3 Presare a fânului Si: împilat1 (3). 4 (Reg) Împiedicare a unui cal legându-i capul de un picior, spre a nu putea fugi Si: împilat1 (4). 5 Apăsare. 6 (Fig) Înduplecare. 7 Aplecare spre pământ Si: împilat1 (7). 8 Împovărare peste măsură Si: împilat1 (8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispreț.

ÎMPILARE, împilări, s. f. Acțiunea de a împila; oprimare, asuprire. În curgerea timpurilor, acest popor... față de împilările unor domnii vitrege, față de asuprirea îndestulaților vieții și-a păstrat ființa cu limba și datinile. SADOVEANU, E. 24. Întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NRGRUZZI, S. I 150. A face istoricul chestiunii rurale în țările romîne este a scrie însăși istoria a trei secole de împilări făcute poporului romîn. KOGĂLNICEANU, S. A. 209.

împilare f. apăsare silnică: împilarea gloatei NEGR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împilare s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări

împilare s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări

împilare s. f., g.-d. art. împilării; pl. împilări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPILARE s. asuprire, exploatare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

Intrare: împilare
împilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilare
  • ‑mpilare
  • împilarea
  • ‑mpilarea
plural
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilările
  • ‑mpilările
genitiv-dativ singular
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilării
  • ‑mpilării
plural
  • împilări
  • ‑mpilări
  • împilărilor
  • ‑mpilărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilare
  • impilarea
plural
  • impilări
  • impilările
genitiv-dativ singular
  • impilări
  • impilării
plural
  • impilări
  • impilărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împilare, împilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a împila. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În curgerea timpurilor, acest popor... față de împilările unor domnii vitrege, față de asuprirea îndestulaților vieții și-a păstrat ființa cu limba și datinile. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
    • format_quote Întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NRGRUZZI, S. I 150. DLRLC
    • format_quote A face istoricul chestiunii rurale în țările romîne este a scrie însăși istoria a trei secole de împilări făcute poporului romîn. KOGĂLNICEANU, S. A. 209. DLRLC
etimologie:
  • vezi împila DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.