2 intrări
41 de definiții
- explicative DEX (26)
- ortografice DOOM (9)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
- tezaur (2)
Explicative DEX
NORĂ, nurori, s. f. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.
NOUREL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NOUREL, nourei, s. m. (Pop.) Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
nor2 sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
noră sf [At: CORESI, EV. 205 / V: nuroră, (îrg) nor, (înv) nuoră, nur, nură, (reg) nororă, nunoră / Pl: nurori, (reg) ~re, ~ri / E: ml nurus] 1 Soție considerată în raport cu părinții soțului ei. 2 (Îe) A intrat ~-n blide Se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. 3 (Ban; șîs ~ de frate) Cumnată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
norel sm vz nourel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nororă sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nourel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 242 / P: no-u~ / V: (reg) norel / Pl: ~ei, (reg) ~e sn / E: nour + -el] 1-2 (Pop; șhp) Norișor (1-2). 3 (Buc) Țânțar mic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nunoră sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nuoră sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nur2 sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nură sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nuroră sf vz noră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOR1, Mold. NOUR, Băn. NU(V)ĂR, NUOR, Olten. NOOR, ‡NUĂR sm. 1 🌦 Îngrămădire de aburi de apă condensată în picături așa de mici că plutesc în atmosferă și se transformă apoi în ploaie, zăpadă, etc. (🖼 3356): cerul e acoperit de ~i; (P): după ~ vine senin; parcă a căzut din ~i, e amețit, nu știe de face, de unde a venit, unde se află ¶ 2 Pr. ext. Mulțime nenumărată, deasă, care întunecă lumina ca și un nor: un ~ de praf galben se ridică de la pămînt (DLVR.); ei vin... întunecînd pămîntul ca ~ii de lăcuste (VLAH.); un ~ de Turci înainta cu mers grabnic ca lăcustele spre curțile domnești (ODOB.) ¶ 3 Ⓕ Întristare, mîhnire: o viață fără ~i; un ~ îi acoperi fața [‡nuăr < lat. nubĭlum].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NOR2 👉 NORĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NORAȘ, ❍NOURAȘ sm. 🌦 dim. NOR, NOUR: un nouraș ca de bumbac plutea prin aer (D.-ZAMF.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NORĂ (pl. nurori), ‡NOR (formă păstrată încă în legătură cu un adj. pos.: noru-mea, noru-ta, etc.) sf. Soția fiului: vorbește soacrei să priceapă și nora (ZNN.); soacra cu trei nurori, titlul unei povești de Creangă [lat. vulg. norus = clas. nurus].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NOROS, Mold. NOUROS adj. 🌦 (Acoperit) cu nori, plin de nori, înnorat: cer ~; vreme noroasă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
NORĂ, nurori, s. f. Soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. – Lat. nurus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NORĂ, nurori, s. f. Soția considerată în raport cu părinții soțului. Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343. Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208. ◊ Expr. (Familiar) A intrat nora-n blide v. blid. – Forme gramaticale: gen.-dat. nurorii și (familiar) norei; (urmat de un adj. pos.) noru- sau noră- (C. PETRESCU, Î. II 185). – Variantă: nuroră (TEODORESCU, P. P. 53) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOREL s. m. v. nourel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOUREL, nourei, s. m. (Rar) Nouraș. Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. – Pl. și: (n.) nourele (ALECSANDRI, P. III 242). – Variantă: norel (TEODORESCU, P. P. 20) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NURORĂ s. f. v. noră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NORĂ nurori f. Soție a fiului în raport cu părinții acestuia. ◊ A intrat ~a-n blide se spune cu ironie despre neîndemânarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-D. nurorii] /<lat. nurus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
noră f. soția fiului. [Dial. nor = lat. NURUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nóră f., pl. nurorĭ, ca soră, surorĭ (lat. nŭrus și nŏrus, pop. nŭra, din * nusus, vgr. ny[s]ós, scr. snushâ, vgerm. snur, ngerm. schnur, vsl. snŭha; it. noura, pv. noro, vfr. nuere, sp. nuera, pg. nora). Nevasta fiuluĭ. – Și nuróră: nurora pricinașă. (VR. 1911, 8, 208). V. ginere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nuróră V. noră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
noră s. f., g.-d. art. nurorii; pl. nurori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nourel (desp. no-u-) s. m., pl. nourei, art. noureii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
noră s. f., g.-d. art. nurorii; pl. nurori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nourel s. m., pl. nourei, art. noureii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
noră s. f., g.-d. art. nurorii; pl. nurori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nourel s. m., pl. nourei, art. noureii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
noră, gen. nurorii, pl. nurori
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
nurori (v. noră)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
noră, nurori.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
noră (nurori), s. f. – Soția fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Pușcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supraviețuiește în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absența diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NOUREL s. v. norișor, noruleț, noruț, nouraș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nourel s. v. NORIȘOR. NORULEȚ. NORUȚ. NOURAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
nourel, nourei, s.m. (pop.) 1. norișor, noruleț. 2. (reg.) țânțar mic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NORĂ s. f. 1. Soție considerată în raport cu părinții soțului ei. Am venit... a împărți feciorul de tată-său și fată de mumă-sa și nor de soacră-sa. coresi, ev. 205. Noru-sa, muiarea ficiorului său, lui Avram. palia (1581), 47/13. Thamara, noru-ta. biblia (1688), 291/37, cf. anon. car. Grea și năpraznecă boală pă iubită nora măriii-sale Bălașa... ajungînd. R. greceanu, cm ii, 199. Lupa..., nora lui Grigoraș (a. 1712). uricariul, xx, 87, cf. xix, 443. Bocete și țipete în fetele și nurorile lui (începutul sec. XVIII), let. iii, 61/20. Irina cu feciorul și cu noru-sa au remas în părțile răsăritului. șincai, hr. i, 260/1. Ringala au fost nuoră, nu muiere lui Alecsandru I. id. ib. ii, 26/24, cf. budai-deleanu, lex. Împăratul... pentru nor mă cere. pann, e. iv, 25/15. Frumoasă noru dobîndiși. id. p. v. i, 4/11. Scumpa mea... de mi-ai fi noră, eu ți-aș fi mamă, nu soacră. alecsandri, t. 1 427. Vreu o noră precum nu-i. id. t. i, 208, cf. 176. Baba începu să puie la cale viața nurori-sa. creangă, p. 5, cf. 3, 81, 113. Simina era frumoasă, și nora frumoasă e podoaba casei. slavici, p. 122. Împodobi palaturile și cetatea... ca să-și primească nurorile. ispirescu, h. 36, cf. 39, 40. De m-ai fi cerut Mamei tale noră-n casă, N-aș fi vrut să merg? coșbuc, b. 13. Lucsanda-i doară preuteasă, Ea-și cată noră mai aleasă. id. p. i, 127, cf. barcianu, tdrg. Era așa de frumoasă fata asta pe care, cu voia lui Dumnezeu, va avea-o de noră. agîrbiceanu, a. 447, cf. severin, s. 92. Din toate colțurile mesei, strigăte: „Să vă trăiască nora și ginerele, hai noroc!” bujor, s. 102. La masă, povestesc noră-mei fapta mea caritabilă. c. petrescu, î. ii, 185. Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. sadoveanu, o. vi, 180. Măriei și nurorilor le-a făcut culcuș în pod. T. POPOVICI, SE. 130, cf. teodorescu, p. p. 53, 55, 529. O, săracă soacră mare, Ținete-n picioare tare, Că ți-ai căpătat nororă, De gîndești că ți-i sororă. marian, nu. 632. Zis-a maica să mă-nsor, Să-i aduc în casă nor, Să o bată de cuptor, Cîteodată și de vatră, Să nu fie supărată. id. ib. 720, cf. RETEGANUL, CH. 163, DOINE, 104, Mat. folk. 1 349. Ia să iau pă noru-mea la judecată să văd ia ce grăiește. graiul, i, 181. Nunorile au bocit-o. șez. xix, 52, cf. ii, 197, iii, 213. Ieși nora în obor, Dar fug boii dă s-omor. arh. folk. iii, 152, cf. a Ix 4, com. din timișoara și din piatra-neamț. Soacra n-așteaptă pe noră. zanne, p. iv, 609. Dor de noră Ca de horă. id. ib. 514. Nora fără zestre n-are îndrăzneală, se zice cînd supunerea cuiva se datorește lipsei de condiții materiale. cf. id. ib. viii, 42. Nici ginere fecior, nici nora fată, se zice despre lucruri nepotrivite. id. ib. iv, 374. ◊ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemînatică la treburile gospodărești. 2. (Ban.; adesea determinat prin „de frate”) Cumnată. cf. dr. v, 900, alrm i/ii h 373. – pl.: nurori și (regional) nore, nori (alrm i/ii h 368). – Și: nuroră, (învechit și regional) nor, (învechit) nuoră, nur (lm), nură (id. ib.), (regional) nororă, nunoră s. f. – lat. nurus. – Nuroră, nororă: sg. refăcut după pl.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de praluca
- acțiuni
NOUREL s. m. 1. (Popular) Norișor. Bălți lucii, cristaline, Pe care trec în taină ușoare nourele. ALECSANDRI, P. III. 242, cf. EMINESCU, n. 102. E un negru mic norel. TEODORESCU, P. P. 20, cf. 68, 75. Nourel de peste țară, Farmecile mă mîncară. HODOȘ, P. P. 48. Vin trei norei de ploaie. MUSCEL, 11, cf. MARIAN, H. 54. Numai lin și lin și lin Ca soarele pe senin, Ca luna prin nourele, Ca dorul mîndruței mele. PAMFILE, C. T. 310, cf. id. VĂZD. 61, PĂSCULESCU, L. P. 38. 2. (Prin Bucov.) Țînțar mic. MARIAN, INS. 311. – Pronunțat: no-u-, – pl.: nourei și (regional, n.) nourele. – Și: (regional) norel s. m. – Nour + suf. -el.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ariton Isabela
- acțiuni
| substantiv feminin (F98) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: no-u-rel
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
noră, nurorisubstantiv feminin
- 1. Soția fiului considerată în raport cu părinții acestuia. DEX '09 DLRLCdiminutive: nurioară
- Moșneagul avea gineri și nurori, care locuiau cu el. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
- Iată ce am gîndit eu, noro, că poți lucra nopțile. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
- Baba zicea: moșulică, Vreu o noră precum nu-i. ALECSANDRI, T. I 208. DLRLC
- A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- nurus DEX '09 DEX '98
nourel, noureisubstantiv masculin
-
- Numai din cînd în cînd cîte un nourel alb, ca și cînd s-ar fi vărsat lapte pe cer. EMINESCU, N. 102. DLRLC
-
- comentariu Plural și: (neutru) nourele. DLRLC
etimologie:
- Nour + -el. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.