opțiuni
  • info

10 definiții pentru nouraș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOURAȘ, nourași, s. m. Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -aș.

NOURAȘ, nourași, s. m. Norișor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -aș.

nouraș sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 28r/6 / P: no-u~ / V: (înv) nuor~, (îvr) nuâr~ / Pl:~i / E: nour + -aș] 1-2 (Șhp) Norișor (1-2). 3 (Buc) Țânțar mic.

NOURAȘ, nourași, s. m. Diminutiv al lui nour. Cerul era albastru și numai ici, colo, în întinderea mare se făceau drumuri de nourași cenușii. DUNĂREANU, CH. 201. Soarele în cale-i sta Și cea rouă de pe ea Cu-a lui raze o sorbea, Nouraș o prefăcea. ALECSANDRI, P. I 108. Negru porumbaș, Sus mi s-a-nălțat, Sus la nouraș. PĂSCULESCU, L. P. 42. ◊ Fig. Brațul... apărea trandafiriu și plin, sub nourașii mînecii de borangic. GALACTION, O. I 176.

nuâraș sm vz nouraș

nuoraș sm vz nouraș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nouraș (desp. no-u-) s. m., pl. nourași

nouraș s. m., pl. nourași

nouraș s. m., pl. nourași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOURAȘ s. v. norișor.

NOURAȘ s. (MET.) norișor, noruleț, noruț, (pop.) nourel.

Intrare: nouraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nouraș
  • nourașul
  • nourașu‑
plural
  • nourași
  • nourașii
genitiv-dativ singular
  • nouraș
  • nourașului
plural
  • nourași
  • nourașilor
vocativ singular —
plural —
nuâraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nuoraș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nouraș, nourașisubstantiv masculin

  • 1. Norișor, noruleț, noruț, nourel. DEX '09 DEX '98
    sinonime: norișor noruleț noruț nourel
    • format_quote Cerul era albastru și numai ici, colo, în întinderea mare se făceau drumuri de nourași cenușii. DUNĂREANU, CH. 201. DLRLC
    • format_quote Soarele în cale-i sta Și cea rouă de pe ea Cu-a lui raze o sorbea, Nouraș o prefăcea. ALECSANDRI, P. I 108. DLRLC
    • format_quote Negru porumbaș, Sus mi s-a-nălțat, Sus la nouraș. PĂSCULESCU, L. P. 42. DLRLC
    • format_quote figurat Brațul... apărea trandafiriu și plin, sub nourașii mînecii de borangic. GALACTION, O. I 176. DLRLC
    • diferențiere Diminutiv al lui nour. DLRLC
etimologie:
  • Nour + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.