opțiuni
  • info

9 definiții pentru norișor

Explicative DEX

NORIȘOR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor.

NORIȘOR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor.

norișor sm [At: DIONISIE, C. 204 / Pl: ~i / E: nor1 + -ișor] 1-2 (Șhp) Nor (1) (mic) Si: noruleț (1-2), nouraș (1-2), (pop) nourel (1-2), (reg) noricel (1-2), noruț (1-2), noureț (1-2).

NORIȘOR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor. 1. v. nor (1). (În basme) Iacă un norișor roșu, vine după noi ca vîntul. – Aia este zmeoaica bătrînă. ISPIRESCU, L. 318. 2. v. nor (2). Nu-și dădea seama... că roiuri de gloanțe găuresc lutul zidului, ridicîndu-l în norișori de praf. DUMITRIU, V. L. 88.

Ortografice DOOM

norișor s. m., pl. norișori

norișor s. m., pl. norișori

norișor s. m., pl. norișori

Sinonime

NORIȘOR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.

NORIȘOR s. (MET.) noruleț, noruț, nouraș, (pop.) nourel.

Tezaur

NORIȘOR s. m. Diminutiv al lui nor1 (1); noruleț (1),nouraș (I 1), (popular) nourel (1), (regional) noricei, noureț, noruț. A poruncit cu minune unui norișor ce era desupra focului, de a plouat și a stătut vîntul. dionisie, c. 204, cf. polizu. Un norișor roșu vine după noi ca vîntul. ispirescu, l. 318. Cerul era înalt, de un albastru sidefiu, presărat cu norișori mici. camil petrescu, o. iii, 94. Norișor mîndru crengos, Ce veste ne-aduci din jos? reteganul, TR. 57, cf. T. PAPAHAGI, m. 27. – pl.: norișori. – Nor1 + suf. -ișor.

Intrare: norișor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norișor
  • norișorul
  • norișoru‑
plural
  • norișori
  • norișorii
genitiv-dativ singular
  • norișor
  • norișorului
plural
  • norișori
  • norișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

norișor, norișorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui nor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noruleț noruț nouraș nourel
    • format_quote în basme Iacă un norișor roșu, vine după noi ca vîntul. – Aia este zmeoaica bătrînă. ISPIRESCU, L. 318. DLRLC
    • format_quote Nu-și dădea seama... că roiuri de gloanțe găuresc lutul zidului, ridicîndu-l în norișori de praf. DUMITRIU, V. L. 88. DLRLC
etimologie:
  • Nor + -ișor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.