22 de definiții pentru noaten noatin (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

noaten, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 40v/32 / Pl: ~i, ~e / V: (îrg) notină (A și: notină) a, sf, (reg) ~tim sm, ~tin a, s, notine (A și: notine) sm, notinie sf / E: ml annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”] 1 a (Îrg; d. oi, berbeci, miei) Care a împlinit un an. 2 smf Miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază, după regiuni, de la șase luni până la doi sau trei ani Si: mia, mioară, (reg) cârlan, înterțin. 3 smf (Trs; Buc) Miel fătat primăvara. 4 sm (Trs) Berbec în vârstă de trei ani care a fost castrat. 5 sm (Reg) Berbec pentru reproducție Si: (reg) mator1. 6-7 smf, a (Mol; Trs) (Miel sau oaie) cu lâna de culoare de la cafeniu-închis până la negru. 8 a (Îrg; d. lână) Care este tunsă de pe oi noatene (1) Vz cârlan. 9 smf (Reg) Lână tunsă de pe miei și mioare în al doilea an Si: miță1. 10 smf (Spc) Lână neagră tunsă de pe noaten (6). 11 sm (Reg; csnp) O cantitate anumită de lână nelucrată. 12 smf (Trs) Ied, de la naștere până la unu sau doi ani Si: iadă, miadă, miel, mioară. 13 smf (Reg) Mânz a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la șase luni până la doi sau trei ani Si: mânză, cârlan, tretin. 14 sm (Fig) Tânăr. corectată

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”.

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”.

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. Miel sau mioară de la înțărcat pînă la doi ani. Din lîna de la oi nu se împărtășesc decît cu cîte un biet șumuiog de pe la noateni. STĂNOIU, C. I. 104. Un om, băgîndu-se cioban la oi, se tocmește pre jumătate de an... cu patru oi cu miei și patru noateni. I. IONESCU, M. 196. ◊ (Adjectival) Se coc merele domnești și iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei după pastramă de bărbăcuț noaten. SADOVEANU, F. J. 554. ♦ Lînă neagră de miel, mioară sau terțin, tunsă în al doilea an. Se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd și pănură și cusute. CREANGĂ, A. 47. 2. (Mold.) Mînz de la șase luni pînă la doi sau trei ani. Mînzul crește și se face noaten, iar noatenul se face cal de șa. SANDU-ALDEA, U. P. 15. Iapa-i bună și de soi; are acasă un noaten cît dînsa. ȘEZ. VI 182. – Variantă: noátin,-ă (TOPÎRCEANU, S. A. 18, ȘEZ. VI 88) s. m. și f.

NOÁTEN ~i m. rar 1) Miel de la vârsta înțărcării până la doi ani. 2) Mânz între șase luni și doi sau trei ani. /<lat. annotinus, ~a, ~um

noaten m. 1. miel sau mânz de doi ani; 2. lână neagră de miel sau mioare (CR.). [Lat. ANNOTINUS].

noáten (vest) și -in (est,) (oa dift.) s. (lat. annótinus, -na, de un an, d. annus, an. Cp. cu cîrlan, godac, vătuĭ). Vest și nord. Mĭel, mioară de un an. Sud. Mînz, mînză de un an. – Dim. notior, -oară. V. strîjnic, dănac.

NOÁTIN, -Ă s. m. și f. v. noaten.

NOÁTIN, -Ă s. m. și f. v. noaten.

NOÁTIN, -Ă s. m. și f. v. noaten.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

noáten (pop.) s. m., pl. noáteni

noáten s. m., pl. noáteni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NOÁTEN s. (ZOOL.) 1. cârlan, mior. (~ este mielul de peste un an.) 2. (înv. și reg.) strâjnic. (~ este calul de circa doi ani.)

NOATEN s. (ZOOL.) 1. cîrlan, mior. (~ este mielul de peste un an.) 2. (înv. și reg.) strîjnic. (~ este calul de circa doi ani.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

noátin (noátină), adj. – (Oaie) de peste un an. – Var. noaten. Mr. noaten, megl. noatin, istr. notir. Lat. annōtĭnus (Pușcariu 1186; Candrea-Dens., 59; REW 485), cf. lat. annōtῑnusfr. antenois (G. Paris, Rom., XXI, 597). Din rom. provine mag. nótin.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

noáten, noátenă, noáteni, noátene, adj., s.m. și f. 1. (adj., înv. și reg.; despre oi, berbeci, miei) care a împlinit un an, în vârstă de un an. 2. (adj.; reg.) cu lâna de culoare închisă (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; înv. și reg.; despre lână) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază după regiuni (de la 6 luni până la doi sau trei ani); mia, mioară, cârlan, interțiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproducție. 5. (s.f.; reg.) lână tunsă de pe miei și mioare (în al doilea an); o cantitate anumită de lână nelucrată. 6. (s.m. și f.; reg.) mânz (de la 6 luni până la 3 ani), mânză, cârlan, tretin; (fig.; s.m.) tânăr, flăcău, mânz.

arată toate definițiile

Intrare: noaten
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noaten
  • noatenul
  • noatenu‑
plural
  • noateni
  • noatenii
genitiv-dativ singular
  • noaten
  • noatenului
plural
  • noateni
  • noatenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noatin
  • noatinul
  • noatinu‑
plural
  • noatini
  • noatinii
genitiv-dativ singular
  • noatin
  • noatinului
plural
  • noatini
  • noatinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

noaten, -ă noaten noatenă noatin noatină

  • 1. popular Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani.
    exemple
    • Din lîna de la oi nu se împărtășesc decît cu cîte un biet șumuiog de pe la noateni. STĂNOIU, C. I. 104.
      surse: DLRLC
    • Un om, băgîndu-se cioban la oi, se tocmește pre jumătate de an... cu patru oi cu miei și patru noateni. I. IONESCU, M. 196.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Miel noaten.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adjectival Se coc merele domnești și iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei după pastramă de bărbăcuț noaten. SADOVEANU, F. J. 554.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strâjnic 2 exemple
    exemple
    • Mînzul crește și se face noaten, iar noatenul se face cal de șa. SANDU-ALDEA, U. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Iapa-i bună și de soi; are acasă un noaten cît dînsa. ȘEZ. VI 182.
      surse: DLRLC
  • 3. regional Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd și pănură și cusute. CREANGĂ, A. 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”.
    surse: DEX '98 DEX '09