20 de definiții pentru mia mială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIA, miele, s. f. (Pop.) 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.[1]

  1. În original, greșit:... Lat. agnelia. LauraGellner

mia sf [At: (a. 1661) URICARIUL, XVI, 209 / P: mi-a / V: ~uă, ~lă / Pl: miele / E: ml agnella] 1 Pui de sex feminin al oii. 2 Oaie tânără. 3 (Îvp; îe) Stă ca ~ua lui Roman Se spune despre cineva care stă nedumerit, îngândurat sau trist. 4 (Îvp; îe) Parcă-i ~ua lui Roman Se spune despre cineva care stă trist. 5 (Îf mială) Arșic de miel.

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii, oaie tînără. V. miel. Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350. Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 2. (În forma mială) Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. – Variantă: miálă s. f.

MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella

mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V. mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.

MIÁLĂ s. f. v. mia.

mieà f. dela miel. [Lat. AGNELLA].

mieală f. 1. oaie care suge; 2. arșic de miel.

mĭálă f., pl. mĭele (îld. mĭa, după pl.). Vest. Arșic de mĭel. – În est meală, pl. mele. V. capră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mía1 (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miáua, g.-d. art. miélei; pl. miéle, art. miélele

mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIA s. (ZOOL.) mielușea, mioară, (pop.) mieluță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mială, miale s. f. picior.

Intrare: mia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mia
  • miaua
plural
  • miele
  • mielele
genitiv-dativ singular
  • miele
  • mielei
plural
  • miele
  • mielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mia
  • miala
plural
  • miele
  • mielele
genitiv-dativ singular
  • miele
  • mielei
plural
  • miele
  • mielelor
vocativ singular
plural

mia mială popular

  • 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mielușea mieluță mioară 2 exemple
    exemple
    • Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350.
      surse: DLRLC
    • Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
  • 2. Arșic de miel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește numai forma mială.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: