noaten, (noatin), s.m. și f. – 1. Miel sau mioară până în vârsta de doi ani (D. Pop 1970): „Noatinaș frumos cornut, / Floriceaua să o ciunt” (D. Pop 1970: 150). 2. Strung folosit de tâmplari (Felecan 1983). – Lat. annotinus „de anul trecut” > rom. noatin „miel” (Graur 1980); Din rom. provine magh. nótin (DER).