noatén, -ă, noateni, (noatin), s.m.f. (reg., înv.) 1. Miel sau mioară până în doi ani: „Noatinaș frumos cornut, / Floriceaua să o ciunt” (D. Pop, 1970: 150). 2. Strung folosit de tâmplari. ■ (onom.) Noatena, nume de oaie. – Lat. annotinus „în vârstă de un an” (Șăineanu, Scriban, MDA). ■ Cuv. rom. > magh. nótin (DER).