2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nerod, ~oa [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) năród, -oádă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NERÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

nerod a. prost, stupid. [Slav. NERODŬ, inept].

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

norod2, ~oa a, s vz nerod

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj. v. nerod.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg. neroádă, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

Nerod ≠ ager, deștept, înțelept, mintios

arată toate definițiile

Intrare: nerod (adj.)
nerod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
  • neroa
  • neroada
plural
  • nerozi
  • nerozii
  • neroade
  • neroadele
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
  • neroade
  • neroadei
plural
  • nerozi
  • nerozilor
  • neroade
  • neroadelor
vocativ singular
plural
nărod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
  • năroa
  • năroada
plural
  • nărozi
  • nărozii
  • năroade
  • năroadele
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
  • năroade
  • năroadei
plural
  • nărozi
  • nărozilor
  • năroade
  • năroadelor
vocativ singular
plural
Intrare: nerod (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
plural
  • nerozi
  • nerozii
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
plural
  • nerozi
  • nerozilor
vocativ singular
  • nerodule
plural
  • nerozilor
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
plural
  • nărozi
  • nărozii
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
plural
  • nărozi
  • nărozilor
vocativ singular
  • nărodule
plural
  • nărozilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerod (adj.) nărod

  • 1. Care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece.
    exemple
    • Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86.
      surse: DLRLC
  • 2. Care aparține nerodului, care caracterizează pe nerod; care denotă, trădează prostie.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nerozesc prostesc
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inutil stupid 3 exemple
      exemple
      • Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38.
        surse: DLRLC
      • Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216.
        surse: DLRLC
      • Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134.
        surse: DLRLC

etimologie:

nerod, neroadă (persoană) neroadă nerod năroadă nărod

  • 1. Persoană care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; om prost, netot, neghiob, nătărău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94.
      surse: DLRLC
    • Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: