15 definiții pentru nerod (s.m.) nărod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nerod, ~oa [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) năród, -oádă adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NERÓD, -OÁDĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) năród, -oádă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NERÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

norod2, ~oa a, s vz nerod

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂRÓD, -OÁDĂ adj., s. m. și f. v. nerod.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; adj. f., s. f. neroádă, pl. neroáde

neród adj. m., s. m., pl. nerózi; f. sg. neroádă, g.-d. art. neroádei, pl. neroáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERÓD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

NERÓD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Intrare: nerod (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
plural
  • nerozi
  • nerozii
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
plural
  • nerozi
  • nerozilor
vocativ singular
  • nerodule
plural
  • nerozilor
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
plural
  • nărozi
  • nărozii
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
plural
  • nărozi
  • nărozilor
vocativ singular
  • nărodule
plural
  • nărozilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerod, neroadă (persoană) neroadă nerod năroadă nărod

  • 1. Persoană care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; om prost, netot, neghiob, nătărău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94.
      surse: DLRLC
    • Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: