negociere sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 175 / V: ~oți~, ~oțiare / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: negocia] 1 Purtare a unor discuții pentru încheierea convențiilor economice, politice etc. Si: (înv) negociație. 2 (Ccr; lpl) Tratative. 3 (Spc; îs) ~ri diplomatice Tratative duse în vederea încheierii unor tratate sau convenții internaționale. 4 Intermediere a unei afaceri, a unei căsătorii etc. 5 Încheiere a unei căsătorii în urma unor discuții și pe baza unor condiții stabilite în prealabil. 6 Efectuare a unor operații comerciale de vânzări de titluri, rente etc., ceea ce presupune negocieri prealabile. 7 Discuție purtată pentru stabilirea prețului unei mărfi, a unei oferte etc. Si: (pop) târguială, tocmeală.

NEGOCIERE, negocieri, s. f. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a negocia; tratative. După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.

NEGOCIERE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vînzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

NEGOCIERE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ~ri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)

NEGOCIERE ~i f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia

negocia v [At: CR (1829), 193²/5 / P: ~ci-a / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr négocier] 1-3 vtri A duce tratative pentru încheierea unei convenții politice, economice etc. Si: a parlamenta, a trata, (îvp) a neguța (1). 4 vt A intermedia o afacere, o căsătorie. 5 vt (Pex) A încheia o căsătorie în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile Si: a târgui. 6 vt A efectua diverse operații comerciale de vânzări de titluri, de rente etc., ceea ce presupune negocieri (1) prealabile. Si: a comercializa. 7 vt (Fam) A se pune de acord asupra prețului unor mărfuri.

negoția v vz negocia

negoțiare sf vz negociere

negoțiere sf vz negociere

C’EST À PRENDRE OU À LAISSER (fr.) = Ori iei ori lași. Tocmeală nu se încape.

NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. A trata încheierea unei convenții (economice, politice, culturale etc.). În toate administrațiile publice mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri cu miniștrii. PAS, Z. IV 147. ♦ (În regimul capitalist) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare.

NEGOCIA vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hîrtie de valoare. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].

NEGOCIA vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier

negocià v. 1. a face negoț; 2. a trata o afacere cu cineva; 3. a ceda altuia o poliță sau efecte comerciale.

*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.

negociéz v. intr. (fr. négocier, d. lat. negotiari; it. negoziare. V. negoț). Fac trafic întins: a negocia în America. V. tr. Tratez o afacere: negocia o vînzare. Cedez altuĭa o poliță saŭ alte efecte comerciale.

negociere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negociere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negociere s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negocierii; pl. negocieri

negocia (a ~) (desp. -ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. negociez (desp. -ci-ez), 3 negociază, 1 pl. negociem; conj. prez. 1 sg. să negociez, 3 să negocieze; ger. negociind (desp. -ci-ind)

negocia (a ~) (-ci-a) vb., ind. prez. 3 negociază, 1 pl. negociem (-ci-em); conj. prez. 3 să negocieze; ger. negociind (-ci-ind)

negocia vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociez, 3 sg. și pl. 1 pl. negociem (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. negocieze, ger. negociind (sil. -ci-ind)

negocia (ind. prez. 3 sg. și pl. negociază, 1 pl. negociem, ger. negociind)

negociez, -ciază 3, -ciam 1 imp.

NEGOCIERE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

NEGOCIERE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

NEGOCIA vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.

negocia vb. v. INTERMEDIA. INTERPUNE. MEDIA. MIJLOCI.

NEGOCIA vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. a parlamenta, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

NEGOCIERE s. f. Acțiunea de a negocia (1) și rezultatul ei; (la pl.) tratative; (învechit) negociație. Negoțiarea păcei (a. 1774). uricariul, i, 175. Însărcină pe principele Sangușco... de a intra cu Trifail în negoțieri secrete. asachi, s. l. ii, 89. Să însărcinăm pe frate-meu ce se află în Paris de a reîncepe negocierea cu dînsul. alecsandri, s. 112. Acest nou amănunt privitor la negocierile propuse. iorga, l. i, 325. Noul domn era însărcinat cu negocierile foarte spinoase ale Porții cu Rusia. oțetea, t. v. 158. Negocierile de pace. contemp. 1949, nr. 162, 3/1. Climat prielnic negocierilor. ib. 1962, nr. 806, 1/5. – Pronunțat : -ci-e-. – pl.: negocieri. – Și: (învechit) negoțiere, negoțiare s. f. – v. negocia.

NEGOCIA vb. I. tranz. 1. A duce tratative pentru încheierea unei convenții (politice, economice etc.); (învechit și popular) a neguța (1). Convenția comercială... negoțiată sub ministerul de externe al lui B. Boerescu. maiorescu, d. ii, 3. Avea și misiunea oficioasă... de a negocia pacea. iorga, l. i, 323. Negociase și tratatul din 1595 al lui Mihai cu cellalt Bathory, Sigismund. id. l. r. 106. ◊ Absol. În acea solie boierul moldovenesc... negoțiază și conclude... în numele lui Mircea cel Mare. hasdeu, i. c. i, 7. ◊ refl. impers. Reiz efendi a făcut cunoscută voința sultanului... că priimește tractatul din 6 iulie 1825 și că voiește a se negoțiia cu Rusia. cr (1829), 193²/5. ♦ A intermedia, a mijloci (o afacere, o căsătorie); a încheia (o căsătorie) în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile. Propune și negoțiază căsătoriile. calendar (1859), 84/6. Am avut un minut ideea de a negoția o căsătorie în Moldova. ghica, a. 459. Mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri. pas, z. iv, 147. 2. (Complementul indică diverse operații comerciale de vînzări de titluri, de rente etc.) A efectua, a opera; a comercializa. Guvernul... l-a însărcinat să meargă din nou la Paris pentru a negoția renta. maiorescu, d. i, 541. Avem o poliță a d-sale, iscălită în alb, și sîntem autorizați... s-o negociem pentru 15 mii de lei. d. zamfirescu, t. s. 43. Nepoții negociind moștenirile în boarfe lăsate de bunici. arghezi, b. 50. – Pronunțat: -ci-a. – prez. ind.: negociez. – Și: (învechit) negoția vb. I. – Din fr. négocier.