13 definiții pentru tratative

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.

TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.

tratative sfp [At: ODOBESCU, S. III, 397 / E: it trattative (pll trattativa)] Negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la un acord, la o înțelegere Si: (înv) tratație (4).

TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord. Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397.

TRATATIVE s.f.pl. Discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. [< it. tratative].

TRATATIVE s. f. pl. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. (< it. trattative)

TRATATIVE f. la pl. Discuții oficiale între două sau mai multe părți interesate, purtate în vederea încheierii unui tratat. ~ diplomatice. /<it. trattative

tratativă f. fapta de a trata: tratative de pace.

*tratatívă f., pl. e (it. trattativa). Pl. Negocierĭ, vorbe p. a te învoi cu cineva: a începe, a face tratative de pace.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRATATIVE s. pl. (POL.) negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

TRATATIVE s. pl. negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

Intrare: tratative
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tratative
  • tratativele
genitiv-dativ singular
plural
  • tratative
  • tratativelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tratative, tratativesubstantiv feminin plural

  • 1. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. DLRLC
    • format_quote Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.