NEGOCIA vb. I. tranz. 1. A duce tratative pentru încheierea unei convenții (politice, economice etc.); (învechit și popular) a neguța (1). Convenția comercială... negoțiată sub ministerul de externe al lui B. Boerescu. maiorescu, d. ii, 3. Avea și misiunea oficioasă... de a negocia pacea. iorga, l. i, 323. Negociase și tratatul din 1595 al lui Mihai cu cellalt Bathory, Sigismund. id. l. r. 106. ◊ Absol. În acea solie boierul moldovenesc... negoțiază și conclude... în numele lui Mircea cel Mare. hasdeu, i. c. i, 7. ◊ refl. impers. Reiz efendi a făcut cunoscută voința sultanului... că priimește tractatul din 6 iulie 1825 și că voiește a se negoțiia cu Rusia. cr (1829), 193²/5. ♦ A intermedia, a mijloci (o afacere, o căsătorie); a încheia (o căsătorie) în urma unor discuții și pe baza unor condiții prealabile. Propune și negoțiază căsătoriile. calendar (1859), 84/6. Am avut un minut ideea de a negoția o căsătorie în Moldova. ghica, a. 459. Mișunau samsari care negociau tot felul de afaceri. pas, z. iv, 147. 2. (Complementul indică diverse operații comerciale de vînzări de titluri, de rente etc.) A efectua, a opera; a comercializa. Guvernul... l-a însărcinat să meargă din nou la Paris pentru a negoția renta. maiorescu, d. i, 541. Avem o poliță a d-sale, iscălită în alb, și sîntem autorizați... s-o negociem pentru 15 mii de lei. d. zamfirescu, t. s. 43. Nepoții negociind moștenirile în boarfe lăsate de bunici. arghezi, b. 50. – Pronunțat: -ci-a. – prez. ind.: negociez. – Și: (învechit) negoția vb. I. – Din fr. négocier.