2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

NECINSTÍRE, necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.

necinstire sf [At: HELIADE, O. II, 352 / Pl: (rar) ~ri / E: necinsti] 1 Desconsiderare. 2 (Pex) Profanare. 3 Dezonorare. 4 Compromitere. 5 Batjocorire. 6 Defăimare. 7 Violare. 8 Dezvirginare. 9 Lipsă de respect față de cineva sau ceva.

NECINSTÍRE s. f. Faptul de a necinsti; dezonorare, batjocorire.

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Pref. ne- + cinsti. Cf. necinste.

necinsti [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~tesc / E: ne- + cinsti] 1 vt (Înv) A lipsi pe cineva de cinstea, de atenția, de grija cuvenită Si: a desconsidera, a nesocoti. 2 vt (Pex) A profana. 3-4 vtr A (se) acoperi de rușine Si: a (se) dezonora. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite. 7-8 vtr A (se) batjocori. 9-10 vtr A (se) defăima. 11 vt A viola o femeie. 12 vt A dezvirgina.

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Ne- + cinsti Cf. necinste.

NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. A acoperi de rușine, a batjocori, a dezonora. Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi? ISPIRESCU, L. 121. Cantemir vv. necinsti atunci printr-o crimă bătrînețea sa și o domnie nepătată încă de sînge. BĂLCESCU, O. I 188. ◊ Refl. Pedant, ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale! Să mă necinstesc! NEGRUZZI, S. I 10. ♦ A profana, a pîngări. ♦ (Cu privire la o femeie) A viola. Te-oi învăța eu a cerca să necinstești nevestele oamenilor, după ce calicești bărbații! ALECSANDRI, T. 1533. Tu ai necinstit pe logodnica mea, ești un nerușinat! NEGRUZZI, S. III 300.

A NECINSTÍ ~ésc tranz. 1) A face de rușine; a dezonora. 2) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a huli; a profana. 3) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin forță fizică; a face de rușine; a dezonora; a silui; a viola. /ne- + cinsti

necinstésc v.tr. Dezonorez, iaŭ cinstea. Profanez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstíre s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri

necinstí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 să necinsteáscă

necinstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. necinsteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECINSTÍRE s. 1. v. violare. 2. v. dezonorare. 3. v. profanare.

NECINSTIRE s. 1. batjocorire, siluire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.) 2. batjocorire, compromitere, dezonorare, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 3. batjocorire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.)

NECINSTÍ vb. 1. v. viola. 2. v. dezonora. 3. v. profana.

NECINSTI vb. 1. a batjocori, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (A ~ o femeie.) 2. a batjocori, a compromite, a dezonora, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 3. a batjocori, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfînt.)

Intrare: necinstire
necinstire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necinstire
  • necinstirea
plural
  • necinstiri
  • necinstirile
genitiv-dativ singular
  • necinstiri
  • necinstirii
plural
  • necinstiri
  • necinstirilor
vocativ singular
plural
Intrare: necinsti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necinsti
  • necinstire
  • necinstit
  • necinstitu‑
  • necinstind
  • necinstindu‑
singular plural
  • necinstește
  • necinstiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • necinstesc
(să)
  • necinstesc
  • necinsteam
  • necinstii
  • necinstisem
a II-a (tu)
  • necinstești
(să)
  • necinstești
  • necinsteai
  • necinstiși
  • necinstiseși
a III-a (el, ea)
  • necinstește
(să)
  • necinstească
  • necinstea
  • necinsti
  • necinstise
plural I (noi)
  • necinstim
(să)
  • necinstim
  • necinsteam
  • necinstirăm
  • necinstiserăm
  • necinstisem
a II-a (voi)
  • necinstiți
(să)
  • necinstiți
  • necinsteați
  • necinstirăți
  • necinstiserăți
  • necinstiseți
a III-a (ei, ele)
  • necinstesc
(să)
  • necinstească
  • necinsteau
  • necinsti
  • necinstiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necinstire

etimologie:

  • vezi necinsti
    surse: DEX '98 DEX '09

necinsti

  • 1. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: batjocori compromite dezonora antonime: cinsti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi? ISPIRESCU, L. 121.
      surse: DLRLC
    • Cantemir vv. necinsti atunci printr-o crimă bătrînețea sa și o domnie nepătată încă de sînge. BĂLCESCU, O. I 188.
      surse: DLRLC
    • Pedant, ignorant și îngîmfat, strigai, vrei să învăț buchile tale! Să mă necinstesc! NEGRUZZI, S. I 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + cinsti.
    surse: DEX '09
  • cf. necinste
    surse: DEX '09 DEX '98