batjocorire sf [At: MARDARIE, L. 2531 / V: ~cu~ / Pl: ~ri / E: batjocori] 1 Facere de râs, de rușine, de ocară Si: batjocorit¹ (1), batere de joc, luare în râs. 2 (Pex) Umilire. 3 Necinstire a unei femei. Si: batjocorit¹ (2) batjocurare, batjocurat¹.

batjocorire s.f. Faptul de a batjocori; batjocorit. • pl. -i. și bajocoríre, bajocuríre s.f. /v. batjocori.

BATJOCORIRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori.

bagiocurire sf vz batjocorire

bajocorire sf vz batjocorire

bajocurire sf vz batjocorire

batjocorie sf vz batjocorire

batjocurire sf vz batjocorire

bajocoríre s.f. v. batjocorire.

bajocuríre s.f v. batjocorire.

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. v. profanare. 3. v. dezonorare. 4. v. violare.

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 3. compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 4. necinstire, siluire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.)