batjocorire sf [At: MARDARIE, L. 2531 / V: ~cu~ / Pl: ~ri / E: batjocori] 1 Facere de râs, de rușine, de ocară Si: batjocorit¹ (1), batere de joc, luare în râs. 2 (Pex) Umilire. 3 Necinstire a unei femei. Si: batjocorit¹ (2) batjocurare, batjocurat¹.

batjocorire s.f. Faptul de a batjocori; batjocorit. • pl. -i. și bajocoríre, bajocuríre s.f. /v. batjocori.

BATJOCORIRE, batjocoriri, s. f. Faptul de a batjocori.

bagiocurire sf vz batjocorire

bajocorire sf vz batjocorire

bajocurire sf vz batjocorire

batjocurire sf vz batjocorire

bajocoríre s.f. v. batjocorire.

bajocuríre s.f v. batjocorire.

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

batjocorire s. f., g.-d. art. batjocoririi; pl. batjocoriri

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. v. profanare. 3. v. dezonorare. 4. v. violare.

BATJOCORIRE s. 1. ridiculizare, zeflemisire. (~ cuiva.) 2. necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 3. compromitere, dezonorare, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.) 4. necinstire, siluire, viol, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.)