3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (10)
- relaționale (4)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEBUNEȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbește. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -ește.
NEBUNEȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit; orbește. 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -ește.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nebunește av [At: CORESI, L. 382/2 / E: nebun + -ește] 1 (Înv) Fără dreptate. 2 (Înv) Fără temei. 3 Din cauza nesocotinței, nechibzuielii. 4 Fără judecată dreaptă Si: orbește, prostește. 5 În mod cu totul exagerat. 6 Foarte tare. 7 Foarte mult. 8 (Pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEBUNEȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit, nesăbuit; orbește. Am pierdut nebunește giumătate din ostașii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. Cîtu-i viața înflorită, o cheltuim nebunește. RUSSO, O. 49. 2. (Cu valoare de superlativ) În mod excesiv, din cale-afară, foarte tare, foarte mult. Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo. DUMITRIU, V. L. 12. Umbra roților și a cailor se prelungea departe, pe întinsul alb al șoselei, fugind nebunește înaintea lor. BASSARABESCU, S. N. 138.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEBUNEȘTE adv. 1) În mod nebunesc; nesocotit; nechibzuit. 2) În mod excesiv; peste măsură; foarte tare. 3) Foarte repede. /nebun + suf. ~ește
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nebunéște adv. Ca nebuniĭ: a mîna caiĭ nebunește.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNNEBUNI, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NEBUNI, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NEBUNI, nebunesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A înnebuni. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. – Din nebun.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
înnebuni [At: CORESI, EV. 543 / S și: îne~ / Pzi: ~nesc / E: în- + nebun] 1 vt A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine Si: a agasa, a enerva. 2-3 vt (Pfm; îe) Nu mă ~! Se spune cuiva pentru a exprima (mirarea sau) neîncrederea față de cele auzite. 4 vt (Îae) Lasă-mă în pace! 5 vi A fi atins de demență Si: a se aliena. 6 vt (Îe) A ~ după cineva (sau ceva) A-i plăcea cuiva foarte mult cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nebuni [At: CORESI, EV. 543 / Pzi: ~nesc / E: nebun] 1-2 vir (Înv) A se face rău, dușmănos. 3-4 vir (Înv) A se înfuria. 5-6 vir (Înv) A se îndârji împotriva cuiva. 7-8 vir (Înv) A se răzvrăti. 9 vt (Pop) A face pe cineva să-și piardă judecata Si: a înnebuni. 10 vt (Pop) A strica pe cineva din punct de vedere moral Si: a corupe. 11 vt (Pop) A prosti pe cineva. 12-13 vt (Fam; îe) Nu mă ~! Exprimă (mirarea sau) neîncrederea față de cele auzite. 14 vi A-și pierde facultățile mintale Si: a înnebuni. 15 vi A se zăpăci. 16 vr (Fam; îe) A se ~ după cineva (sau ceva) A-i plăcea foarte mult cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNEBUNI, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A fi atins de nebunie, de demență; a deveni nebun; a se aliena; (prin exagerare) a-și pierde calmul, stăpânirea de sine. ◊ Tranz. Durerea l-a înnebunit. ◊ Expr. (Tranz.) Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine; a agasa, a enerva. – În + nebun.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNNEBUNI, înnebunesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde facultățile mintale, a ajunge nebun; (prin exagerare) a deveni zăpăcit, aiurit. Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229. ◊ Expr. (Familiar) Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului. ◊ Tranz. L-a înnebunit frica. (Expr.; familiar) Nu mă-nnebuni! exclamație folosită cînd se spun lucruri de necrezut, care te uimesc, te minunează. Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. Au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. ♦ Tranz. A plictisi, a agasa. Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. ◊ Expr. A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva). – Variantă: nebuni (RETEGANUL, P. IV 49, EMINESCU, N. 9, NEGRUZZI, S. I 32) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEBUNI vb. IV v. înnebuni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNNEBUNI ~esc 1. intranz. A deveni nebun; a pierde facultatea de a judeca normal; a se scrânti; a se sminti; a se aliena. ◊ Ai ~it? exclamație de dezaprobare față de ceea ce zice sau face cineva. ~ după cineva (sau după ceva) a dori foarte mult pe cineva sau ceva. 2. tranz. A scoate din starea normală; a ameți; a zăpăci; a buimăci. ~ de cap pe cineva. ◊ Nu mă ~! se spune pentru a-și exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. /în + nebun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE NEBUNI mă ~esc intranz. pop. (mai ales despre copii) A-și face de cap (ca un nebun); a se ține de pozne. /Din nebun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NEBUNI ~esc tranz. v. A ÎNNEBUNI. /Din nebun
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înebunésc v. intr. Devin nebun. V. tr. Prefac în nebun. – Se zice și se scrie și înnebunésc. Maĭ vechĭ și maĭ rar azĭ și nebunésc. Ca v. refl. mă îne- și nebunesc după cineva saŭ după ceva, îmĭ place foarte mult, mă daŭ în vînt. Mă nebunesc, fac nebuniĭ copilăreștĭ, zburd: nu vă maĭ nebunițĭ, măĭ băĭețĭ! V. bălăbănesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) nebunésc verb V. înebunesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nebunește adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nebunește adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nebunește adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnebuni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnebunesc, 3 sg. înnebunește, imperf. 1 înnebuneam; conj. prez. 1 sg. să înnebunesc, 3 să înnebunească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nebuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunesc, 3 sg. nebunește, imperf. 1 nebuneam; conj. prez. 1 sg. să nebunesc, 3 să nebunească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înnebuni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnebunesc, imperf. 3 sg. înnebunea; conj. prez. 3 să înnebunească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nebuni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunesc, imperf. 3 sg. nebunea; conj. prez. 3 să nebunească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înnebuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnebunesc, imperf. 3 sg. înnebunea; conj. prez. 3 sg. și pl. înnebunească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nebuni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nebunesc, imperf. 3 sg. nebunea; conj. prez. 3 sg. și pl. nebunească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înnebuni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înnebunesc, -neam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEBUNEȘTE adv. orbește, prostește. (Se aruncă ~ înainte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEBUNEȘTE adv. orbește, prostește. (Se aruncă ~ înainte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNEBUNI vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se țicni, (pop. și fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) bolânzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) căpia, a se sona, (fig.) a se scrânti, a se trăsni, a se țăcăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNNEBUNI vb. (MED.) a se aliena, a se sminti, a se țicni, (pop. și fam.) a (se) strechea, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) bolînzi, (prin Munt.) a primi, (Mold.) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (fam.) a căpia, (fig.) a se scrînti, a se trăsni, a se țăcăni.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A ÎNNEBUNI a da benga în cineva, a se dili, a o lua razna, a mânca ceapa ciorii, a mânca ciuperci, a-și pierde mințile, a i se pune piticul, a i se răsturna (cuiva) cloșca, a se scrânti, a se sona, a se țăcăni, a se țicni, a se ușchi.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a înnebuni de cap (pe cineva) expr. a exaspera / a sâcâi (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
să-nnebunesc! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
nebuneșteadverb
-
- Am pierdut nebunește giumătate din ostașii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. DLRLC
- Cîtu-i viața înflorită, o cheltuim nebunește. RUSSO, O. 49. DLRLC
-
- 2. În mod excesiv; foarte tare, foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo. DUMITRIU, V. L. 12. DLRLC
- Umbra roților și a cailor se prelungea departe, pe întinsul alb al șoselei, fugind nebunește înaintea lor. BASSARABESCU, S. N. 138. DLRLC
-
etimologie:
- Nebun + sufix -ește. DEX '98 DEX '09
înnebuni, înnebunescverb
- 1. A-și pierde facultățile mintale; a deveni nebun; a se aliena. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aliena
- Pe pustiul țărm al mării stă cu părul despletit Toamna, ca o călătoare care a înnebunit. D. BOTEZ, P. O. 50. DLRLC
- Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urm-o-nnebunit. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
- Durerea l-a înnebunit. DEX '09 DEX '98
- L-a înnebunit frica. DLRLC
- 1.1. A-și pierde calmul, stăpânirea de sine. DEX '09
- 1.2. A deveni zăpăcit, aiurit. DLRLC
- 1.3. A face pe cineva să-și piardă stăpânirea de sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ei, destul acuma, lasă, nu ne mai înnebuni. CONTEMPORANUL, I 163. DLRLC
- A înnebuni de cap (pe cineva) = a zăpăci (pe cineva). DLRLCsinonime: zăpăci
-
- Ai înnebunit? exprimă mirarea și blamul față de vorba sau purtarea nepotrivită a interlocutorului. DLRLC
- Nu mă-nnebuni!, se spune cuiva pentru a exprima mirarea sau neîncrederea față de cele auzite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu mă-nnebuni, onorabile! Dumneata ești? CARAGIALE, O. I 81. DLRLC
- Au făcut vro bazaconie la d-ta în casă?... nu mă-nnebuni! ALECSANDRI, T. 993. DLRLC
-
-
etimologie:
- În + nebun DEX '09 DEX '98
nebuni, nebunescverb
- 1. Înnebuni. DEX '09 DEX '98sinonime: înnebuni
- Nu mă nebuni! exclamație folosită pentru a exprima mirarea (și neîncrederea) față de cele auzite. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- nebun DEX '09 DEX '98