NEBUNEȘTE adv. 1. În mod necugetat, nesocotit, nesăbuit; orbește. Am pierdut nebunește giumătate din ostașii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. Cîtu-i viața înflorită, o cheltuim nebunește. RUSSO, O. 49. 2. (Cu valoare de superlativ) În mod excesiv, din cale-afară, foarte tare, foarte mult. Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo. DUMITRIU, V. L. 12. Umbra roților și a cailor se prelungea departe, pe întinsul alb al șoselei, fugind nebunește înaintea lor. BASSARABESCU, S. N. 138.