NEA³ s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.

NEA² s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neauă s. f.] – Lat. nix, nivis.

NEA¹ interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.

nea³ sm vz nene

nea² sf [At: PSALT. 305 / V: ~uă / Pl: (nob) nei / E: ml nix, nivis] 1 (Trs; îrg; în limba literară actuală cu valoare poetică) Zăpadă. 2 (Poetic; îla) De ~ Alb strălucitor. 3 (Îal) Marmorean. 4 (Reg) Promoroacă.

nea¹ i [At: ALECSANDRI, T. 1536 / V: (reg) ne / E: ns cf na¹] 1-4 (Are) Strigăt cu care (se cheamă) (se alungă) (se îndeamnă la mers sau) se opresc diferite animale domestice. 5 (Rar; îe) A fi ~ într-o parte A fi țicnit.

NEA!³ interj. 🐒 Strigăt cu care se chiamă la sine caii, vitele, etc.

NEA² sm. abreviat din NENE(A): ~ Ioan; ~ Stan; să vorbească și ~ Ion, că și el e om; ce fel de vorbă fu aia a cucoanei, mă ~ ăsta! (ISP.).

NEA¹, NEAUĂ sf. 🌦 Zăpadă: alb ca neaua; iepurele, pînă nu-l prinde cineva... paște seara prin desime sau prin neauă (ȚICH.) [lat. nĭvem].

NEA² s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neauă s. f.] – Lat. nix, nivis.

NEA¹ interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

NEA¹ interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă ori se abat vitele sau (rar) cu care se alungă cîinii. Nea! Zurzan; dați-vă-n lături, cotarle! CREANGĂ, P. 147. Ion... [strigînd la boi] nea bălan, na. ALECSANDRI, T. 1536.

NEA² s. f. (Regional) Zăpadă. După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (În comparații) Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. – Variantă: neauă (EMINESCU, O. IV 107) s. f.

NEA¹ f. poet. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, ce se așterne pe pământ; zăpadă. [Art. neaua] /<lat. nix, nivis

NEA² interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine). /cf. na

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.

nea f. zăpadă. [Lat. NIVEM].

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.

NENE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. (Fam.) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf bg. nenja, sb. nena.

ne i vz nea¹

neane sm vz nene

neauă sf vz nea²

nene sm [At: DOSOFTEI, P. S. 83/5 / G-D: lui ~a / Vc și: (înv) neaneo / V: (abr) nea, (înv) neane / Pl: (rar) ~ni / E: cf bg неня, srb nena] 1 (Îrg) Tată. 2 (Reg; spc) Tată vitreg. 3 (Reg; lpl) Părinți. 4 (Pop) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un frate mai în vârstă Si: (pop) neică Vz bade. 5 (Reg; spc) Frate vitreg. 6 (Reg) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu sau despre un unchi. 7 (Fam) Termen de respect folosit de obicei de cei mai tineri pentru a vorbi cu sau despre un bărbat mai în vârstă Si: (reg) nană (6), (pop) neică (3) Vz bade, moș. 8 (Fam; îs) ~a Martin Urs. 9 (Olt; euf) Diavol. 10 Termen de adresare prin care se exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. 11 (Fam) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat cuiva anume, exprimă mirare, satisfacție etc. Si: (pop) neică (7). 12 (Arg) Stăpân al unei case de toleranță. 13 (Arg) Proxenet.

NE-¹, pref. care se unește cu un substantiv, cu un adjectiv, cu un pronume, cu un verb, sau cu altă parte de cuvînt, spre a le da o valoare negativă: – 1 Dinaintea unui substantiv: neliniște, nedreptate, nevinovăție, neprieten, neom, etc. – 2 Dinaintea unui adjectiv: nebun, necurat, nedrept, neplăcut, nesănătos, nevrednic. – 3 Dinaintea pronumelui altul, alta, în locuțiunile ca nealtul, ca nealta, cum nu mai este, cum n’a mai fost altul, alta. – 4 Dinaintea unui verb: – a) dînd naștere unui verb nou, cu înțeles negativ: a necinsti, a neliniști, a nemulțumi, a nenoroci, a nesocoti; – b) dinaintea unui participiu trecut, întrebuințat ca adjectiv: necopt, necunoscut, nehotărît, neisprăvit, nesupus, etc.; – c) dinaintea unui part. trec. Ia forma f. pl. și precedat de prep. pe, dînd naștere unei locuțiuni adverbiale: pe neașteptate, pe negîndite, pe nemîncate, pe nerăsuflate, pe nesimțite, pe neștiute, pe nevăzute; – d) dinaintea unui part. prez.: neauzind, neavînd, nefiind, nevăzînd; – e) dinaintea unui adj. verb.: neascultător, nepăsător, nerăbdător. – 5 Dinaintea ori-cărei alte părți de cuvînt, în anumite locuțiuni: ca ne altă dată, cum ne cum; un lucru ne la locul lui o îngheța (BR.-VN.). – 6 Se separă de forma verbală cu care e unit, în cazul cînd se interpune adv. mai: ne mai avînd, ne mai știind, ne mai auzit, ne mai văzut [vsl. ne].

NE² pron. pers. enclitic și proclitic 1 dat. și ac. pl. de la EU ¶ 2 👉 NI [‡NĂ < lat. nobis și nos].

NENE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere plăcută. 3. (Fam.) Termen întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena.

NEAUĂ s. f. v. nea.

NENE s. m. 1. (Uneori articulat și în forma prescurtată regională nea; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare. V. bade, unchi. De ce să ai, nea Ioane, ciudă pe mine? DUMITRIU, B. F. 65. Da unde te duci, nene George? ISPIRESCU, L. 139. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. NEGRUZZI, S. I 224. ◊ (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Mă! spune lui nen-tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba. CARAGIALE, O. I 53. Chiruța se-nspăimînta Și către nen-său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei anumite persoane, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe. ISPIRESCU, M. V. 15. Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului În buricul pămîntului. PĂSCULESCU, L. P. 212. 2. (Neobișnuit) Tată. Au zis împăratul că cine m-a scăpa din gura bălaurului, după acela m-a mărita și... are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan. SBIERA, P. 125. – Variantă: (însoțit de numele persoanei la care se referă) nea s. m.

NENE m. pop. (cuvânt de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vârstă). [Var. nea] /cf. bulg. nenja, sb. nena

nene m. titlu ce se dă unui frate mai mare sau unei persoane mai în vârstă. [Bulg. NENI (serb. NENA, mamă); v. nană].

neáŭă V. nea.

nénea m., gen. al luĭ voc. nene (sîrb. nena, bg. neni, nenčo, a.î.; rut. nénĭo, tată. V. neĭca, neneacă). Sud. Epitet respectos adresat în popor unuĭ frate maĭ mare. Epitet adresat unuĭ unchĭ nu prea bătrîn. Epitet glumeț adresat orĭ-cuĭ: ĭa stăĭ, nene, că nu merge așa! V. bădia și moș.

!nea³ (+ prenume m./nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui nea (~ Nelu/~ Popescu) corectat(ă)

nea² (pop.) interj.

nea¹ (zăpadă) s. f., art. neaua

nea³ (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

nea² (înv., reg.) s. f., art. neaua

nea¹ (pop.) interj.

nea s. f., art. neaua

nea s. m. v. nene

nea interj.

nea, art. neaua (2 sil.)

nea, neaua a.

+nen-su/nen-tu (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui nen-su/nen-tu

!nene (pop., fam.) s. m., art. nenea, g.-d. lui nenea, voc. nene/neneo

!nene (pop., fam.) s. m., art. nenea, g.-d. lui nenea

nene s. m., art. nenea, g.-d, art. lui nenea (și nea + nume propriu)

nea s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve. – Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.

NEA, moșn. (AO X 130) < subst. neaua.

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul.

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi.

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Nea Nelu (Cotrocelu) s. iron. poreclă dată președintelui Ion Iliescu.

nene s. m. sg. 1. unchi. 2. patron al unei case de toleranță. 3. apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă.

NEA s. v. zăpadă.

NEA s. (MET.) ninsoare, omăt, zăpadă. (~ua acoperă cîmpia.)

NENE s. v. părinte, tată.

NENE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vârstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vârstă i se spune la țară ~.)

nene s. v. PĂRINTE. TATĂ.

NENE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vîrstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vîrstă i se spune ~.)

NEA s. f. (Ban., Criș., Trans. SV) Zăpadă. Cum are pogori ploaia sau neaua din ceriu și nu s-are înturna de adia. MOL. 1688, 234^v. Albu voiu fi ca neaua. MISC. SEC. XVII, 77^r. Statură înaintea lor doi bărbați cu veșminte albe ca neaua,. C 1729, 75^r. Astă-noapte au căzut brumă, nea, grindină. MȘE, 93; cf. N. TEST. (1648); AC, 355; LEX. MARS., 230; MCCR, 6. Etimologie: lat. nix. Cf. o m ă t.

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.

neá, s.n. Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). ■ „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).

nea, s.n. – Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).

nea, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).

NENE s.m. (Mold.) Tată. M-au părăsit neanea ș-am rămas de mamă. DOSOFTEI, PS. Eu-s, neaneo, hiică-ta, Eufrosina. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. bg. nenja, scr. nena.

nene adv. (pop.) exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută.

NENE s. m. 1. (Învechit și regional) Tată. M-au părăsît neanea ș-am rămas de mamă. dosoftei, ps. 83/5. Eu-s, neaneo, hiică-ta Eufrosina. id. v. s. septembrie 27^v/8. Am avut o giumătate de mo(a)ră partea no(a)stră moșie dre(a)ptă făcut(ă) de neanea din pajiști. (a. 1686). ștefanelli, d. c. 10. Mamă, zi să vie nenea Ca să-mi mai scuture lenea. pann, p. v. i, 107/16. Și socru-tău nu ți-i nene, Să-ți deie faguri de miere. marian, nu. 246. Ridică hobotul tău Și-i vedea pe socru-tău Și ți-a părea tată-tău. Ba! poate-i și mai frumos, Numai nu-i așa milos Cum al tău nene ți-a fost. id. ib. 637. Are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan pogăn! sbiera, p. 125, cf. com. din bilca-rădăuți și din straja-rădăuți. Cînd rămîn pruncii de nene, Străinei îs făr’de vreme. bîrlea, C. P. 120, cf. T. PAPAHAGI, m. 227, COMAN, GL., alrm i/II h 212. ♦ spec. (Regional) Tată vitreg. alrm i/ii h 214. ♦ (Regional; la pl.) Părinți (Cotîrgași-Vatra Dornei). șez. ii, 209. Nu-i cum iera pi vremea cîn neni, moșî (părinții și bunicii) noștri iera tiniri ca noi. ib. 2. (Popular) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un frate mai în vîrstă; (popular) neică (1). v. bade. cf. valian, v., POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., pușcariu, l. r. i, 48. Dă-mi și mie roșcove, nene! stancu, d. 40, cf. h ii 256. Chivuța se-nspâimînta Și cătră nen’ său grăia. jarnfk-bîrseanu, d. 492. Au, nene și frățioare! Ce fuse și ăst păcat, D-arde foc la noi in sat?! păsculescu, l. p. 209, alr i/ii h 162, alrm i/ii h 224. Tata Lungul, Mama Lata, Nenea Fluierătoru (Coșul, vatra, fumul), teodorescu, p. p. 225, cf. gorovei, c. 107. ♦ Spec. (Regional) Frate vitreg. alrm i/ii h 223. 3. (Regional) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. Pe mine însă nu cuteza să mă ceară nenea Ghiță al popii, deși îmi era unchi. f (1906), 4. Nenea Antonache era fratele mamei. brătescu-voinești, Î. 25, cf. alrm i/ii h 232, 233. 4. (Familiar) Termen de respect folosit (de obicei de cei mai tineri) pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (mai) în vîrstă; (popular) neică (2), (regional) nană¹. v. bade, moș (I 2). Eu așa am grăit cu nenea Enache (a. 1752). iorga, s. d. xII, 61. Neane, dar ești tu cu minte! Ce duci cînele în spate? țichindeal, f. 348/2. Rău îmi pare, nea cutare și cutare, Că îmi uitai ca pămîntul. pann, h. 50/22. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. negruzzi, s. i, 224. Ha, ha, ha!... răpide mi-l luași pe bietul dorobanț, nene. alecsandri, t. 400. Mă! spune lui nen' tu Chiriac nu uite de ce ne-a fost vorba. caragiale, t. ii, 19, cf. 17. Nea Budulea... avea un picior mai scurt decît celălalt. slavici, n. i, 147. Da unde te duci, nene George? ispirescu, l. 139, cf. f (1906), 4. Avusese cîteva, discuții cu nenea Tomiță, care o recomandase pe Evantia. bart, e. 319. Nenea Vasilescu și tovarășii lui au cîte-o încăpere, în fundul magazinului. arghezi, b. 44. Pot demonta tractorul și noaptea pe întuneric și îl fac la loc pe pipăite cu ochii legați, dacă mă ajută nea Prodan la carburator, galan, b. ii, 63. Las' că și nenea Gherasim, cîrmaciul, cu toate că strigă uneori cu asprime, are o inimă, să nu-i găsești pereche în lume. tudoran, p. 171, cf. 18. Mă băiete, scoal în sus și pune un scaun lui nean’ tău Matei sub picioare. preda, î. 76, cf. 107. Mîine o să meargă la nenea Dobre. barbu, ș. n. 12. Fluieră i făcuse nenea Pahon. reteganul, p. i, 14. Într-un papuc și-o opincă, lipa, lipa nea Stănică, se zice despre omul leneș. cf. pann, p. v. i, 155/20. Vorbi și nenea Ion, că este și el om sau vorbi și nea Vlad, că-i și el din sat, se zice despre omul prost (care se amestecă într-o discuție), zanne, p. vi, 160, cf. 88, 162, 163, 169, 253, 274, 441, 442. ◊ (Glumeț) Nenea Acul, țața Ața își pierdură dimineața Pe un cot de postav sau șeviot. arghezi, s. p. 27. ◊ (Apelativ familiar pe care și-l dă o persoană mai în vîrstă, vorbind cu cineva mai tînăr) Știi dumneata că d-atunci trebuie să fie aproape șaptezeci de ani? – Or fi, nento, îmi răspunse el. ghica, s. 15. ◊ Nenea Martin = moș Martin, v. moș (I 2). Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasă? creangă, p. 31, cf. candrea, f. 265. De frică, i se îmmoaie labele lui nenea Martin și cade. rădulescu-codin, Î. 86. ♦ (Prin Olt.) Unul dintre numele dracului. Te ia nen’ tu. arh. Olt. xxi, 271. 5. Termen de adresare prin care se exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. Vasăzică ai prins... cîți ai zis. Păi asta se cheamă pescuit, nene? sebastian, t. 19. La horă, nene, cu țăranii, în mijlocul poporului. t. popovici, se. 508. 6. (Familiar) Termen întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacție etc.; (popular) neică (4). Și cînd venea ea, nene, dobora copacii. ispirescu, l. 5, cf. 78, 130, 213. Se-ntind, nene, de căldură, De le-ajung genunchii-n gură. coșbuc, p. ii, 48. Cînd ceața să ridica, Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului, În buricul pămîntului. păsculescu, l. p. 212. 7. (Argotic) Stăpîn al unei case de toleranță sau proxenet, codoș. v. pește¹. „Am să mă fac nene”, răspunse, m. i. caragiale, c. 116, cf. bul. Fil. ii, 206, 211, vii, 282, scl 1963, 24. – pl.: (rar) neni. – art.: nenea. gen. dat.: lui nenea. voc. și: (învechit) neaneo. – Familiar, urmat de adj. pos. pers. 2 și 3 sg.: nen’ tău, nen’ tu, (rar) nean’ tău (cu voc. nento), nen’ său, nen’ su. – Și: (formă prescurtată) nea, (învechit) neăne s. m. – cf. bg. неня , scr. nena.