5 intrări

64 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEA1 interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.

NEA3 s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.

NEA2 s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

nea1 i [At: ALECSANDRI, T. 1536 / V: (reg) ne / E: ns cf na1] 1-4 (Are) Strigăt cu care (se cheamă) (se alungă) (se îndeamnă la mers sau) se opresc diferite animale domestice. 5 (Rar; îe) A fi ~ într-o parte A fi țicnit.

nea2 sf [At: PSALT. 305 / V: ~uă / Pl: (nob) nei / E: ml nix, nivis] 1 (Trs; îrg; în limba literară actuală cu valoare poetică) Zăpadă. 2 (Poetic; îla) De ~ Alb strălucitor. 3 (Îal) Marmorean. 4 (Reg) Promoroacă.

NEA2 s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

NEA1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

NEA3 s. m. v. nene.

NEA1 interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă ori se abat vitele sau (rar) cu care se alungă cîinii. Nea! Zurzan; dați-vă-n lături, cotarle! CREANGĂ, P. 147. Ion... [strigînd la boi] nea bălan, na. ALECSANDRI, T. 1536.

NEA2 s. f. (Regional) Zăpadă. După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (În comparații) Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. – Variantă: neáuă (EMINESCU, O. IV 107) s. f.

NEA2 interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine). /cf. na

NEA1 f. poet. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, ce se așterne pe pământ; zăpadă. [Art. neaua] /<lat. nix, nivis

NEA s. f. (Ban., Criș., Trans. SV) Zăpadă. Cum are pogori ploaia sau neaua din ceriu și nu s-are înturna de adia. MOL. 1688, 234v. Albu voiu fi ca neaua. MISC. SEC. XVII, 77r. Statură înaintea lor doi bărbați cu veșminte albe ca neaua,. C 1729, 75r. Astă-noapte au căzut brumă, nea, grindină. MȘE, 93; cf. N. TEST. (1648); AC, 355; LEX. MARS., 230; MCCR, 6. Etimologie: lat. nix. Cf. o m ă t.

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.

NEÁUĂ s. f. v. nea2.

NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. 3. (Fam.) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf bg. nenja, sb. nena.

nene sm [At: DOSOFTEI, P. S. 83/5 / G-D: lui ~a / Vc și: (înv) neaneo / V: (abr) nea, (înv) neane / Pl: (rar) ~ni / E: cf bg неня, srb nena] 1 (Îrg) Tată. 2 (Reg; spc) Tată vitreg. 3 (Reg; lpl) Părinți. 4 (Pop) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu sau despre un frate mai în vârstă Si: (pop) neică Vz bade. 5 (Reg; spc) Frate vitreg. 6 (Reg) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu sau despre un unchi. 7 (Fam) Termen de respect folosit de obicei de cei mai tineri pentru a vorbi cu sau despre un bărbat mai în vârstă Si: (reg) nană (6), (pop) neică (3) Vz bade, moș. 8 (Fam; îs) ~a Martin Urs. 9 (Olt; euf) Diavol. 10 Termen de adresare prin care se exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. 11 (Fam) Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat cuiva anume, exprimă mirare, satisfacție etc. Si: (pop) neică (7). 12 (Arg) Stăpân al unei case de toleranță. 13 (Arg) Proxenet.

NÉNE s. m. 1. (Pop. și fam.) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare; neică. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere plăcută. 3. (Fam.) Termen întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anumite, exprimă mirare, satisfacție etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena.

NÉNE s. m. 1. (Uneori articulat și în forma prescurtată regională nea; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tînără unui bărbat mai în vîrstă sau unui frate mai mare. V. bade, unchi. De ce să ai, nea Ioane, ciudă pe mine? DUMITRIU, B. F. 65. Da unde te duci, nene George? ISPIRESCU, L. 139. Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. NEGRUZZI, S. I 224. ◊ (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Mă! spune lui nen-tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba. CARAGIALE, O. I 53. Chiruța se-nspăimînta Și către nen-său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ◊ (Întrebuințat în cursul unei povestiri sau conversații fără să fie adresat unei anumite persoane, servind numai pentru a atrage atenția asupra celor spuse) Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe. ISPIRESCU, M. V. 15. Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului În buricul pămîntului. PĂSCULESCU, L. P. 212. 2. (Neobișnuit) Tată. Au zis împăratul că cine m-a scăpa din gura bălaurului, după acela m-a mărita și... are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan. SBIERA, P. 125. – Variantă: (însoțit de numele persoanei la care se referă) nea s. m.

NÉNE m. pop. (cuvânt de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vârstă). [Var. nea] /cf. bulg. nenja, sb. nena

NENE s.m. (Mold.) Tată. M-au părăsit neanea ș-am rămas de mamă. DOSOFTEI, PS. Eu-s, neaneo, hiică-ta, Eufrosina. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. bg. nenja, scr. nena.

nene m. titlu ce se dă unui frate mai mare sau unei persoane mai în vârstă. [Bulg. NENI (serb. NENA, mamă); v. nană].

nénea m., gen. al luĭ voc. nene (sîrb. nena, bg. neni, nenčo, a.î.; rut. nénĭo, tată. V. neĭca, neneacă). Sud. Epitet respectos adresat în popor unuĭ frate maĭ mare. Epitet adresat unuĭ unchĭ nu prea bătrîn. Epitet glumeț adresat orĭ-cuĭ: ĭa stăĭ, nene, că nu merge așa! V. bădia și moș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!nea3 (+ prenume m./nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui nea (~ Nelu/~ Popescu) corectat(ă)

nea1 (zăpadă) s. f., art. neaua

nea3 (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

nea2 (înv., reg.) s. f., art. neaua

+nen-su/nen-tu (pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui nen-su/nen-tu

!nene (pop., fam.) s. m., art. nenea, g.-d. lui nenea, voc. nene/neneo

!nene (pop., fam.) s. m., art. nenea, g.-d. lui nenea

néne s. m., art. nénea, g.-d, art. lui nénea (și nea + nume propriu)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEA s. (MET.) ninsoare, omăt, zăpadă. (~ua acoperă cîmpia.)

NÉNE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vârstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vârstă i se spune la țară ~.)

NENE s. 1. bade, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană. (Unui om mai în vîrstă i se spune ~.) 2. (prin Transilv.) tete. (Unui frate mai în vîrstă i se spune ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neá s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve.Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.

neá, s.n. – Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).

neá, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).

néne adv. (pop.) exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEA, moșn. (AO X 130) < subst. neaua.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul.

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi.

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Nea Nelu (Cotrocelu) s. iron. poreclă dată președintelui Ion Iliescu.

nene s. m. sg. 1. unchi. 2. patron al unei case de toleranță. 3. apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă.

Intrare: Nea
nume propriu (I3)
  • Nea
Intrare: nea (interj.)
nea1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • nea
Intrare: nea (s.f.)
substantiv feminin (F165)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F102)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nea (s.m.)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nene
substantiv masculin (M54.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nene
  • nen‑
  • nenea
plural
genitiv-dativ singular
  • nene
plural
vocativ singular
  • nene
  • neneo
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neainterjecție

  • 1. popular uneori repetat Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nea! Zurzan; dați-vă-n lături, cotarle! CREANGĂ, P. 147. DLRLC
    • format_quote Ion... [strigând la boi] nea bălan, na. ALECSANDRI, T. 1536. DLRLC
etimologie:
  • cf. na DEX '09 DEX '98

neasubstantiv feminin

  • 1. învechit regional poetic Zăpadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zăpadă
    • format_quote După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. DLRLC
    • format_quote Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. DLRLC
    • format_quote Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. DLRLC
etimologie:

neasubstantiv masculin invariabil

  • 1. popular familiar (Urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. DEX '09
etimologie:

nenesubstantiv masculin

  • 1. popular familiar Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă sau unui frate mai mare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: neică diminutive: nenișor
    • format_quote De ce să ai, nea Ioane, ciudă pe mine? DUMITRIU, B. F. 65. DLRLC
    • format_quote Da unde te duci, nene George? ISPIRESCU, L. 139. DLRLC
    • format_quote Să venim la istoria d-tale, nene Bogonos. NEGRUZZI, S. I 224. DLRLC
    • format_quote (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Mă! spune lui nen-tu Chiriac să nu uite de ce ne-a fost vorba. CARAGIALE, O. I 53. DLRLC
    • format_quote (În forma prescurtată nen-, urmat de adjectivul posesiv de persoana a doua și a treia) Chiruța se-nspăimînta Și către nen-său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. DLRLC
    • 1.1. regional Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. DEX '09
  • 2. familiar Termen de adresare prin care se exprimă o dezaprobare, o surprindere neplăcută. DEX '09
  • 3. familiar Termen folosit în cursul unei povestiri sau conversații și care, fără a fi adresat unei persoane anume, exprimă mirare, satisfacție etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să fi văzut, nene, cadînele cum mai fugeau desculțe. ISPIRESCU, M. V. 15. DLRLC
    • format_quote Ei, nene, să pomenea Din inima cîmpului În buricul pămîntului. PĂSCULESCU, L. P. 212. DLRLC
  • 4. neobișnuit Tată. DLRLC
    sinonime: tată
    • 4.1. Au zis împăratul că cine m-a scăpa din gura bălaurului, după acela m-a mărita și... are să mă deie nenea, cu bună samă, după acest țigan. SBIERA, P. 125. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.