NEA¹ interj. (Pop.) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. n a.

nea¹ i [At: ALECSANDRI, T. 1536 / V: (reg) ne / E: ns cf na¹] 1-4 (Are) Strigăt cu care (se cheamă) (se alungă) (se îndeamnă la mers sau) se opresc diferite animale domestice. 5 (Rar; îe) A fi ~ într-o parte A fi țicnit.

NEA!³ interj. 🐒 Strigăt cu care se chiamă la sine caii, vitele, etc.

NEA² sm. abreviat din NENE(A): ~ Ioan; ~ Stan; să vorbească și ~ Ion, că și el e om; ce fel de vorbă fu aia a cucoanei, mă ~ ăsta! (ISP.).

NEA¹, NEAUĂ sf. 🌦 Zăpadă: alb ca neaua; iepurele, pînă nu-l prinde cineva... paște seara prin desime sau prin neauă (ȚICH.) [lat. nĭvem].

NEA¹ interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na.

NEA¹ interj. (Uneori repetat) Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă ori se abat vitele sau (rar) cu care se alungă cîinii. Nea! Zurzan; dați-vă-n lături, cotarle! CREANGĂ, P. 147. Ion... [strigînd la boi] nea bălan, na. ALECSANDRI, T. 1536.

NEA² interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a chema un câine). /cf. na

3) nea, interj. de alungat: nea haĭta! V. tĭo.

ne i vz nea¹

NE-¹, pref. care se unește cu un substantiv, cu un adjectiv, cu un pronume, cu un verb, sau cu altă parte de cuvînt, spre a le da o valoare negativă: – 1 Dinaintea unui substantiv: neliniște, nedreptate, nevinovăție, neprieten, neom, etc. – 2 Dinaintea unui adjectiv: nebun, necurat, nedrept, neplăcut, nesănătos, nevrednic. – 3 Dinaintea pronumelui altul, alta, în locuțiunile ca nealtul, ca nealta, cum nu mai este, cum n’a mai fost altul, alta. – 4 Dinaintea unui verb: – a) dînd naștere unui verb nou, cu înțeles negativ: a necinsti, a neliniști, a nemulțumi, a nenoroci, a nesocoti; – b) dinaintea unui participiu trecut, întrebuințat ca adjectiv: necopt, necunoscut, nehotărît, neisprăvit, nesupus, etc.; – c) dinaintea unui part. trec. Ia forma f. pl. și precedat de prep. pe, dînd naștere unei locuțiuni adverbiale: pe neașteptate, pe negîndite, pe nemîncate, pe nerăsuflate, pe nesimțite, pe neștiute, pe nevăzute; – d) dinaintea unui part. prez.: neauzind, neavînd, nefiind, nevăzînd; – e) dinaintea unui adj. verb.: neascultător, nepăsător, nerăbdător. – 5 Dinaintea ori-cărei alte părți de cuvînt, în anumite locuțiuni: ca ne altă dată, cum ne cum; un lucru ne la locul lui o îngheța (BR.-VN.). – 6 Se separă de forma verbală cu care e unit, în cazul cînd se interpune adv. mai: ne mai avînd, ne mai știind, ne mai auzit, ne mai văzut [vsl. ne].

NE² pron. pers. enclitic și proclitic 1 dat. și ac. pl. de la EU ¶ 2 👉 NI [‡NĂ < lat. nobis și nos].

NIMENI, NIME NE(A), ‡NIMENILEA, †NIME, Băn. Olten. NIMA (gen.-dat. nimănui, nimărui, nimului) pron. nedef. Nici un om, nici o femeie, nimenea nu poate să zică acum le știu toate (PANN); pe acela nu l-am spus nimărui, m’am temut (VLAH.); ca la noi, la nimeni (cu mireasa înainte), se zice cînd într’un loc, într’o țară, se fac lucrurile anapoda, cînd se petrec lucruri ce nu se mai văd aiurea [lat. nēmĭnem].

nea² (pop.) interj.

nea¹ (pop.) interj.

nea interj.