nea, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).