NEA³ s. m. (Pop. și fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adresează un copil sau o persoană mai tânără unui bărbat mai în vârstă. – De la nene.

NEA¹, NEAUĂ sf. 🌦 Zăpadă: alb ca neaua; iepurele, pînă nu-l prinde cineva... paște seara prin desime sau prin neauă (ȚICH.) [lat. nĭvem].

NEA² sm. abreviat din NENE(A): ~ Ioan; ~ Stan; să vorbească și ~ Ion, că și el e om; ce fel de vorbă fu aia a cucoanei, mă ~ ăsta! (ISP.).

NEA!³ interj. 🐒 Strigăt cu care se chiamă la sine caii, vitele, etc.

nea m. abreviațiune pentru nene: nea Dumitru.

2) nea (ea dift.) m., gen al luĭ. Vest. Prescurate din nenea: nea Ion.

!nea³ (+ prenume m./nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui nea (~ Nelu/~ Popescu) corectat(ă)

nea³ (+ prenume m. / nume de familie) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui nea (lui nea Nelu/Popescu)

Nea Caisă s. (iron.) nume generic dat unei persoane de sex bărbătesc, de al cărui nume real nu-și amintește vorbitorul.

Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

Nea Nelu (Cotrocelu) s. iron. poreclă dată președintelui Ion Iliescu.

neá, s.n. Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). ■ „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).