20 de definiții pentru nea (s.f.) neauă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEA2 s. f. (Înv. și reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

nea2 sf [At: PSALT. 305 / V: ~uă / Pl: (nob) nei / E: ml nix, nivis] 1 (Trs; îrg; în limba literară actuală cu valoare poetică) Zăpadă. 2 (Poetic; îla) De ~ Alb strălucitor. 3 (Îal) Marmorean. 4 (Reg) Promoroacă.

NEA2 s. f. (Înv., reg. și în limbajul poetic) Zăpadă. ◊ Loc. adj. De nea = alb strălucitor ca zăpada. [Var.: neáuă s. f.] – Lat. nix, nivis.

NEA2 s. f. (Regional) Zăpadă. După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157. Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59. Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464. ◊ (În comparații) Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66. – Variantă: neáuă (EMINESCU, O. IV 107) s. f.

NEA1 f. poet. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, ce se așterne pe pământ; zăpadă. [Art. neaua] /<lat. nix, nivis

1) nea și neáŭă f., pl. nele (lat. nix și pop. nĭvis, gen. nĭvĭs, nea, din *snigvs, *snigvis, got. snaivs, germ. schnee, rus. snieg, it. pg. neve, pv. cat. neu, vfr. neif, noif [nfr. neige, d. neiger, a ninge], sp. nieve. V. ning, ninsoare). Vechĭ. Omăt, zăpadă.

NEÁUĂ s. f. v. nea2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nea2 (înv., reg.) s. f., art. neáua


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEA s. (MET.) ninsoare, omăt, zăpadă. (~ua acoperă cîmpia.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neá s. f. – Zăpadă. – Var. neauă. Mr. neao, megl. nęuă, istr. nęwu. Lat. nĭvem (Pușcariu 1160; Candrea-Dens., 1211; REW 5936; Unbegaun, Orbis, II, 347-51), cf. vegl. nai, it., port. neve, prov., cat. neu, v. fr. noif, sp. nieve.Der. îneua, vb. (a se umple cu zăpadă); neios, s. m. (decembrie), din lat. nĭνōsus (Pascu, Arch. Rom., VI, 261; REW 5935), cf. it., sp. port. nevoso.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nea s.f. (pop.) 1. zăpadă. 2. promoroacă.

neá, s.n. – Zăpadă, omăt: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu, 1996: 357). – Lat. nix, nivis „zăpadă” (Scriban, DEX, MDA). „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi, 1925, Cursuri: 65).

neá, s.n. – Zăpadă: „Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt și neaua-i mare” (Bilțiu 1996: 357). – Lat. nex, nivis; „În fața vigoarei exotice pe care o aduce noutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început să cedeze din teren” (Papahagi 1925 Cursuri: 65).

Intrare: nea (s.f.)
substantiv feminin (F165)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F102)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

nea (s.f.) neauă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • După ce se curăță pămîntul de neaua asta dintîi, va să vie iarna cea adevărată. SADOVEANU, P. M. 157.
      surse: DLRLC
    • Iarna-i grea și neaua-i mare. HODOȘ, P. P. 59.
      surse: DLRLC
    • Cîndu-i negură și nea, Atuncea caii să ia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 464.
      surse: DLRLC
    • în comparații Și plîngînd înfrînă calul, Calul ei cel alb ca neaua. EMINESCU, O. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie: