4 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

NĂTÂNGI, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

NĂTÂNGI, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

nătângi [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 12 / Pzi: ~gesc / E: nătâng] 1 vr (Rar) A deveni nătâng (1) Si: a se prosti, a se tâmpi. 2 vr (Pop) A se încăpățâna. 3 vr (Pex) A se îndârji. 4 vi (Reg) A face mofturi la mâncare. corectat(ă)

A SE NĂTÂNGI mă ~esc intranz. rar1) A deveni nătâng. 2) A stărui într-o acțiune sau într-o atitudine contrar bunului-simț. /v. nătâng

NĂTÂNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

NĂTÂNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

nătăng, ~ă a vz nătâng

nătâng, ~ă [At: PANN, P. V. III, 102/15 / V: (înv) ~tăng, net~, ~ting / Pl: ~ngi, ~nge / E: slv нєтѧгъ „leneș”] 1-2 smf, a (Persoană) fără inteligență Si: (reg) nătânt (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) lipsită de pricepere. 5 a (Înv; d. sentimente, manifestări sau acțiuni ale omului) Fără sens Si: prostesc. 6 a (Rar; d. oameni) Nepriceput (15). 7 a (Rar; d. oameni) Naiv (2). 8 a (Rar; d. oameni) Neîndemânatic (3). 9 a (Reg; d. oameni și animale) Care nu mai este în stare de nimic Si: neputincios (2), slab. 10 a (Înv) Încăpățânat. 11 a (Înv) Supărăcios. 12 a (Înv) Nervos (13). 13 sm (Reg) Cal nărăvaș. 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută nătânga (14).

netâng, ~ă a vz nătâng[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: natâng — LauraGellner

NĂTÎNG adj. și sm. 1 Tîmpit, tont, neghiob: prostul și ~ul cere egalitatea cu omul de geniu (I.-GH.); da’nțelege mă, ființă ~ă ce ești! (ALECS.) 2 Neîndemînatec, nepriceput, stîngaciu 3 Încăpățînat, îndărătnic.

NĂTÎNGI (gesc) vb. refl. A se face nătîng; a se încăpățîna: alții mai nătîngiți în răutate... îi alungau cu sudalme (RET.).

NĂTÎNG, -Ă, nătîngi, -e, adj. 1. Mărginit la minte, prostănac; neîndemînatic, stîngaci, nepriceput. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. ◊ (Adverbial) Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. ◊ (Substantivat) Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. 2. Îndărătnic, încăpățînat. Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. Măi, măi, măi, că nătîng mai ești... – Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155.

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

nătâng a. Mold. stângaciu: înțelege-mă, ființă nătângă! AL. [Slav. NETŎGŬ, leneș].

nătîng, -ă adj. (vsl. ne-tongŭ, leneș, d. tongŭ, viteaz. V. tîng, po-tîng, tînguĭesc, tînjală). Stîngacĭ, nepriceput, bleg, tîng: Mîna stîngă să țĭ-o frîngă, să rîmîĭ cu ĭa nătîngă (P.P. din Orheĭ, Șez. 30, 204).

nătîngésc (mă) v. refl. Mă fac nătîng.

Ortografice DOOM

nătângi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângesc, 3 sg. nătângește, imperf. 1 nătângeam; conj. prez. 1 sg. să nătângesc, 3 să nătângească

nătângi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângesc, imperf. 3 sg. nătângea; conj. prez. 3 să nătângească

nătângi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângesc, imperf. 3 sg. nătângea; conj. prez. 3 sg. și pl. nătângească

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătânga (dans) s. f. art., neart. nătângă, g.-d. art. nătângii

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; adj. f., s. f. nătângă, pl. nătânge

nătânga (dans) s. f. art., neart. nătângă, g.-d. art. nătângii

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge

nătânga (dans) s. f. art.

Sinonime

NĂTÂNGI vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.

nătângi vb. IV. 1 tr., refl. (med.; compl. sau sub. indică oameni) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti1, a (se) tâmpi. S-a nătângit din cauza unui tratament medical greșit. 2 refl. (pop.; despre oameni) v. Încăpățâna. Îndărătnici. Obstina. 3 refl. (pop.; despre oameni) v. Îndârji. Înverșuna. Obstina.

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

nătâng, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”) bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, <înv. și pop.> năuc, neajuns2, <pop. și fam.> bobletic, bocciu, haplea, hăplău, tolomac, tontălaucă, tontălău, <pop.> flaimuc, slăbănog, tresărit2, <fam.> ciumpalac, fleț, găgăuță, gogoman, muhaia, slab, șui3, tândală, zevzec, zgubilitic, <fam.; glum.> cașbec, <înv. și reg.> nătântoc, prostan, prostatic, prostănatic, <reg.> balamut, bleomb, bleot, bobleț, bolocan, cherapleș, chimiță1, chiomp, dilivan, gâltofan, gloan, gog1, haidamac, hăbăuc, hondrobos, husăn, hușit, hututui, lud, macabău, mangosit, meciurd, metehău, meteleu, modoroi, mohoi, mohoieș, molătău, mong, moroiman, motoflete, motoflocea, motolog, mutălău, natantol, năbârgeac, năhui, nătăbâz, nătânt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nebleznic, nerodoi, nete, netrebuit, nihainic, nizguban, opac3, paliu2, păhui2, pleoncios, pliurd, ponc, ponivos, pricăjit, pucăr, puncău, șuietic, tambă, tanău1, tancă, tălălău1, tălășman, tălâmb, tărăntuc, tăul, tontan, tontălan, tontolete, tontolog, tontovan, trăncănău, trencheș, tronc3, tucan, tuieș, turuietic, tut2, <reg.; glum.> ivan, <reg.; deprec.> morhoanghină, <înv.> glupav, prostănău, <turc.; înv.> budala, <glum.> blegoman, <iron.> deștept, <iron. sau peior.> credul, cretin, <fig.> clăpăug, fonf, redus, redus la minte, redus mintal, sec, <fig.; pop. și fam.> coclit, <fig.; fam.> îngrămădit, <fig.; reg.> butac, ciubotă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> bolovan, <fig.; înv.> tureatcă, <fig.; peior.> oaie, pedestru, <arg.> chiftea, fățos, jepat, pamfletar, râtan. 2 adj. (despre fapte, manifestări etc. ale oamenilor) inept, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid, <înv.> prostatic, <arg.> giurumist. Gestul lui de a lovi copilul a fost nătâng. 3 adj. (despre oameni) inabil, neabil, neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, <rar> neajutat, <reg.> natantol, șutaș, tălâmb, <fig.> stângaci. Este atât de nătângă, încât nu este în stare să facă ceva singură. 4 adj. (mai ales pop.; despre oameni) încăpățânat, îndărătnic, obstinat, recalcitrant, refractar, reluctant, <pop. și fam.> dârz, <pop.> încâinit, înțestat, sanchiu, <fam.> căpos, <fam.; deprec. sau peior.> capsoman, căpățânos, <înv. și reg.> îndărăpnat, <reg.> dâcos, dugos, inacciu, opac3, <înv.> capeș, împoncișat, renitent, retiv, <fig.; pop.> nărăvaș, <fig.; reg.> înțesat, țestos. Este atât de nătâng, încât nu poți ajunge la o soluție cu el. 5 adj. (înv.; despre oameni sau despre firea lor) v. Excitabil. Irascibil. Iritabil. Nervos. Supărăcios. Surescitabil.

NĂTÎNG adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălăsman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Om ~.) 2. adj. neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid. (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

nătîngi vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNDÎRJI. ÎNVERȘUNA.

Antonime

Nătâng ≠ deștept, inteligent

Tezaur

NĂTÎNGI vb. IV. 1. refl. (Rar) A deveni nătîng (I 1); a se prosti, a se tîmpi. cf. costinescu. 2. refl. (Popular) A se încăpățîna, a se îndărătnici; a se îndîrji, a se înverșuna. De ce nătîngindu-mă aș arunca-o în capul unui om pe care nu-l poate suferi? i. negruzzi, s. vi, 12, cf. tdrg. Dar acum flăcăul era acasă și Vasile Baciu se nâtîngea în tăcere. rebreanu, i. 191. Unii cu inimă bună și cu suflet îndurător îi întindeau cîte-o bucătură, alții mai nătîngiți în răutate... îl alungau cu sudalme. reteganul, p. iii, 27. 3. intranz. (Regional) A face mofturi la mîncare.Com. din zagra-năsăud. Eu mă îndestulesc cu orice, nu nătîngesc. ib. – prez. ind.: nătîngesc. – v. nătîng.

Intrare: nătângi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nătângi
  • nătângire
  • nătângit
  • nătângitu‑
  • nătângind
  • nătângindu‑
singular plural
  • nătângește
  • nătângiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nătângesc
(să)
  • nătângesc
  • nătângeam
  • nătângii
  • nătângisem
a II-a (tu)
  • nătângești
(să)
  • nătângești
  • nătângeai
  • nătângiși
  • nătângiseși
a III-a (el, ea)
  • nătângește
(să)
  • nătângească
  • nătângea
  • nătângi
  • nătângise
plural I (noi)
  • nătângim
(să)
  • nătângim
  • nătângeam
  • nătângirăm
  • nătângiserăm
  • nătângisem
a II-a (voi)
  • nătângiți
(să)
  • nătângiți
  • nătângeați
  • nătângirăți
  • nătângiserăți
  • nătângiseți
a III-a (ei, ele)
  • nătângesc
(să)
  • nătângească
  • nătângeau
  • nătângiră
  • nătângiseră
Intrare: nătâng (adj.)
nătâng1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătâng
  • nătângul
  • nătângu‑
  • nătângă
  • nătânga
plural
  • nătângi
  • nătângii
  • nătânge
  • nătângele
genitiv-dativ singular
  • nătâng
  • nătângului
  • nătânge
  • nătângei
plural
  • nătângi
  • nătângilor
  • nătânge
  • nătângelor
vocativ singular — —
plural — —
nătăng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
netâng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nătâng (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătâng
  • nătângul
  • nătângu‑
plural
  • nătângi
  • nătângii
genitiv-dativ singular
  • nătâng
  • nătângului
plural
  • nătângi
  • nătângilor
vocativ singular
  • nătângule
plural
  • nătângilor
Intrare: nătânga (dans)
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătângă
  • nătânga
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nătângi
  • nătângii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătângi, nătângescverb

etimologie:
  • vezi nătâng DEX '98 DEX '09

nătâng, nătângăadjectiv

  • 1. Fără inteligență, fără pricepere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. DLRLC
    • format_quote Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. DLRLC
  • 2. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune. DEX '09 DEX '98
    sinonime: prostesc
  • 3. rar Naiv, nepriceput, neîndemânatic, stângaci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Nervos, supărăcios, încăpățânat, îndărătnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. DLRLC
    • format_quote Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. DLRLC
    • format_quote Măi, măi, măi, că nătîng mai ești... – Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155. DLRLC
etimologie:

nătâng, nătângisubstantiv masculin
nătângă, nătângesubstantiv feminin

  • 1. Persoană fără inteligență, fără pricepere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. DLRLC
  • 2. rar Om nepriceput, naiv, neîndemânatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. DLRLC
  • 3. Om îndărătnic, încăpățânat; om supărăcios, nervos. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.