opțiuni
  • info
15 definiții pentru nătântoc (s.m.)

Explicative DEX

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

nătântoc, ~oacă [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

NĂTÂNTOC, -OACĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

motântoc, ~oacă a vz nătântoc

motânțoc, ~oacă a vz nătântoc

motrântoc, ~oacă a vz nătântoc

NĂTÎNTOC adj. și sm. Olten. Băn. Trans. Om nătîng, tîmpit, neghiob; o! ierte-te Dumnezeu, nătîntocule, dar nu ți-ar fi chiar rușine să nu vrei tu a merge în pădure fără mine? (RET.); chiamă alt martor, o femeie cam nătîntoacă (LUNG.).

NĂTÎNTOC, -OACĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).

Ortografice DOOM

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace

nătântoc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântoci; adj. f., s. f. nătântoacă, pl. nătântoace

nătântoc adj. m., s. m. pl. nătântoci; f. sg. nătântoacă, g.-d. art. nătântoacei, pl. nătântoace

Sinonime

NĂTÂNTOC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătântoc, -oacă adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; înv. și reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: nătântoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
vocativ singular
  • nătântocule
plural
  • nătântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nătântoc, nătântocisubstantiv masculin
nătântoacă, nătântoacesubstantiv feminin
nătântoc, nătântoacăadjectiv

  • 1. învechit regional Nătâng, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nătâng nătâng
    • format_quote De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. DLRLC
    • format_quote Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. nătâng DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.