opțiuni
  • info

15 definiții pentru înverșuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.

ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. – Cf. magh. verseny „luptă”.

înverșuna [At: ECONOMIA, 196/15 / V: ~vier~, ~vir~, (reg) îngher~ / Pzi: ~nez / E: cf mg verseny] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni necruțător, neînduplecat Si: a (se) îndârji. 3 vr (D. stări sufletești) A se aprinde. 4 vt A întărâta pe cineva împotriva altcuiva. 5 vt A excita. 6 vr (Reg; d. scroafă) A intra în călduri.

ÎNVERȘUNA, înverșunez, vb. I. Refl. A se îndîrji, a se porni neînduplecat, a acționa cu o furie sporită; p. ext. a deveni mai hotărît. Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. ◊ Tranz. În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55.

A ÎNVERȘUNA ~ez tranz. A face să se înverșuneze. /în + ung. verșun

A SE ÎNVERȘUNA mă ~ez intranz. A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai aprig; a se îndârji; a se încrâncena. /în + ung. verșun

învierșuna v vz înverșuna

învirșuna v vz înverșuna

învierșunà v. a se înfuria tare.

înverșunéz (est) și învĭerșunéz (vest) (lat. *in-versionare [d. in-vérsio, -ónis, 1. inversiune, 2. transpozițiune, 3. ironie]. Cp. cu cășunez, tușinez, vĭerșun). Înfuriĭ grozav, fac să persiste în furie: vorba asta l-a înverșunat tare. V. refl. Mă înfuriĭ grozav: soldațiĭ, înverșunîndu-se, aŭ tras o salvă în mulțime. Persist în îndărătnicie: el se înverșuna să înainteze, dar puterile îl părăsiră.

învĭerșunéz, V. înverșunez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înverșunez, 3 înverșunează; conj. prez. 1 sg. să înverșunez, 3 să înverșuneze

înverșuna (a ~) vb., ind. prez. 3 înverșunează

înverșuna vb., ind. prez. 1 sg. înverșunez, 3 sg. și pl. înverșunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVERȘUNA vb. 1. a se îndârji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. v. înfuria. 3. v. îndârji.

ÎNVERȘUNA vb. 1. a se îndîrji, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (Ce te-ai ~ așa pe el?) 2. a (se) îndîrji, a (se) înfuria, a (se) intărîta. (Nu-l mai ~.) 3. a se îndîrji, a se înteți. (Disputa s-a ~.)

Intrare: înverșuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșunare
  • ‑nverșunare
  • înverșunat
  • ‑nverșunat
  • înverșunatu‑
  • ‑nverșunatu‑
  • înverșunând
  • ‑nverșunând
  • înverșunându‑
  • ‑nverșunându‑
 singular plural
  • înverșunează
  • ‑nverșunează
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverșunez
  • ‑nverșunez
 (să)
  • înverșunez
  • ‑nverșunez
  • înverșunam
  • ‑nverșunam
  • înverșunai
  • ‑nverșunai
  • înverșunasem
  • ‑nverșunasem
a II-a (tu)
  • înverșunezi
  • ‑nverșunezi
 (să)
  • înverșunezi
  • ‑nverșunezi
  • înverșunai
  • ‑nverșunai
  • înverșunași
  • ‑nverșunași
  • înverșunaseși
  • ‑nverșunaseși
a III-a (el, ea)
  • înverșunează
  • ‑nverșunează
 (să)
  • înverșuneze
  • ‑nverșuneze
  • înverșuna
  • ‑nverșuna
  • înverșună
  • ‑nverșună
  • înverșunase
  • ‑nverșunase
plural I (noi)
  • înverșunăm
  • ‑nverșunăm
 (să)
  • înverșunăm
  • ‑nverșunăm
  • înverșunam
  • ‑nverșunam
  • înverșunarăm
  • ‑nverșunarăm
  • înverșunaserăm
  • ‑nverșunaserăm
  • înverșunasem
  • ‑nverșunasem
a II-a (voi)
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
 (să)
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunați
  • ‑nverșunați
  • înverșunarăți
  • ‑nverșunarăți
  • înverșunaserăți
  • ‑nverșunaserăți
  • înverșunaseți
  • ‑nverșunaseți
a III-a (ei, ele)
  • înverșunează
  • ‑nverșunează
 (să)
  • înverșuneze
  • ‑nverșuneze
  • înverșunau
  • ‑nverșunau
  • înverșunară
  • ‑nverșunară
  • înverșunaseră
  • ‑nverșunaseră
învierșuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învirșuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înverșuna, înverșunezverb

  • 1. A deveni sau a face să devină necruțător, neînduplecat; a (se) îndârji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încrâncena îndârji
    • format_quote Vîntul se înverșuna, năvălind peste oameni ca zălud. V. ROM. noiembrie 1953, 157. DLRLC
    • format_quote Cu cît se lovește de piedici mai multe, cu atît se înverșunează și se călește. C. PETRESCU, C. V. 149. DLRLC
    • format_quote Se înverșuna s-o achiziționeze cu orice sacrificii. REBREANU, R. I 255. DLRLC
    • format_quote În tot aceleași chipuri trăiește-n toți natura: Ne-nduioșează mila, ne-nverșunează ura. NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.