3 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

narod1 sn vz norod1

NĂROD, -OA adj., s. m. și f. v. nerod.

NĂROD, -OA adj., s. m. și f. v. nerod.

NEROD, -OADĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) nărod, -oa adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NEROD, -OADĂ, nerozi, -oade, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; (om) prost, netot, neghiob, nătărău. 2. Adj. Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; stupid. [Var.: (reg.) nărod, -oa adj., s. m. și f.] – Din bg. neroda.

NOROD, noroade, s. n. 1. (Înv.) Popor, națiune, neam; grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

nerod, ~oa [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

norod1 sn [At: PSALT. 90 / V: (îvp) nar~, năr~ (Pl: ~e și, rar, ~dure) / Pl: ~oade, (îvp) ~uri / E: slv народцъ] 1 (Înv) Seminție. 2 (Înv) Trib. 3 (Înv) Populație. 4 (Îvp; liv) Popor. 5 (Îvp; cu determinări care indică poporul, națiunea) Persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune Si: locuitor. 6 (Îvp) Totalitate a credincioșilor care aparțin unui cult creștin. 7 (Îvp; prc) Totalitate a credincioșilor care aparțin unei patriarhii, unei eparhii etc. Si: enoriaș, poporan. 8 Mulțime de oameni. 9 (Înv; spc) Totalitate a ostașilor care alcătuiesc o armată Si: gloată. 10 (Înv; spc; ccr) Ostași care fac parte dintr-o armată Si: gloată. 11 (Liv) Populație. 12 (Iuz) Muncitorime. 13 (Spc) Țărănime.

NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

NEROD, -OADĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) nărod, -oa (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NOROD, noroade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Popor. Domn am stat Moldovei mele și norodului părinte. VLAHUȚĂ. O. A. 51. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. 2. (În opoziție cu clasele dominante) Totalitatea populației exploatate. Bine ar fi să poată merge cît mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. REBREANU, R. I 267. Tot norodul era îndatorat să se ridice în arme subt comanda boierilor și a căpitanilor miilor. BĂLCESCU, O. I 23. 3. Mulțime de oameni (din popor) strînși la un loc; gloată. Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. GOGA, P. 24. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. CREANGĂ, A. 75. Se înturnă spre norod... zicînd: iertați-mă. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Fig. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediței. GALACTION, O. I 46. Un vuiet lung și sinistru ca un norod de glasuri în răscoală. VLAHUȚĂ, N. 164.

NEROD ~oadă (~ozi, ~oade) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

NOROD ~oade n. pop. 1) Totalitate de persoane care trăiesc pe un anumit teritoriu; populație; popor. 2) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; popor; neam; seminție. 3) Masa truditoare a unei țări; popor. /<sl. narodu

NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stultus. AC, 256. Stultus. Narod. Bolond. LEX. MARS., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. a l u z i t, b o l u n d, b u i a c (4), ș o d (1), z ă l u d.

nerod a. prost, stupid. [Slav. NERODŬ, inept].

norod n. poporul, mai ales cel de jos. [Slav. NARODŬ, din RODITI, a naște].

popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. fig. mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după it. popolo; cf. pentru sensul 4, it. popolo, parohie, și Tr. pleban, poporan sau enoriaș].[1]

  1. Var.: popol (formă italiană des întrebuințată de Bolintineanu). V. popol. LauraGellner

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

noród și (vechi) năród n., pl. oade (vsl. na-rodŭ, popor, d. roditi, a naște. V. rod). Rar. Azĭ. Popor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroa, pl. neroade

norod (înv.) s. n., pl. noroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; f. sg. neroadă, g.-d. art. neroadei, pl. neroade

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEROD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

NEROD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NOROD s. v. națiune, neam, popor, populație, seminție.

NOROD s. 1. v. popor. 2. v. gloată.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

norod s. v. NAȚIUNE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE.

NOROD s. 1. popor, țară, (pop.) obște. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 2. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (Ce s-a strîns atîta ~?)

Nerod ≠ ager, deștept, înțelept, mintios

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nerod (neroadă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).

norod (noroade), s. n.1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod.Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

norod, noroade, s.n. – (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA) < roditi „a zămisli” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

norod, -oade, s.n. – 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie 1980: 224). – Sl. narodǔ, din roditi „a zămisli” (DER).

Intrare: nerod (adj.)
nerod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
  • neroa
  • neroada
plural
  • nerozi
  • nerozii
  • neroade
  • neroadele
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
  • neroade
  • neroadei
plural
  • nerozi
  • nerozilor
  • neroade
  • neroadelor
vocativ singular
plural
nărod1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A44)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
  • năroa
  • năroada
plural
  • nărozi
  • nărozii
  • năroade
  • năroadele
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
  • năroade
  • năroadei
plural
  • nărozi
  • nărozilor
  • năroade
  • năroadelor
vocativ singular
plural
narod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nerod (s.m.)
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerod
  • nerodul
  • nerodu‑
plural
  • nerozi
  • nerozii
genitiv-dativ singular
  • nerod
  • nerodului
plural
  • nerozi
  • nerozilor
vocativ singular
  • nerodule
plural
  • nerozilor
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărod
  • nărodul
  • nărodu‑
plural
  • nărozi
  • nărozii
genitiv-dativ singular
  • nărod
  • nărodului
plural
  • nărozi
  • nărozilor
vocativ singular
  • nărodule
plural
  • nărozilor
Intrare: norod
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • norod
  • norodul
  • norodu‑
plural
  • noroade
  • noroadele
genitiv-dativ singular
  • norod
  • norodului
plural
  • noroade
  • noroadelor
vocativ singular
plural
nărod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nerod, neroaadjectiv

  • 1. Care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • format_quote Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. DLRLC
  • 2. Care aparține nerodului, care caracterizează pe nerod; care denotă, trădează prostie. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de sens, de rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. DLRLC
      • format_quote Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. DLRLC
      • format_quote Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
etimologie:

nerod, nerozisubstantiv masculin
neroa, neroadesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără să judece; om prost, netot, neghiob, nătărău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. DLRLC
    • format_quote Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. DLRLC
etimologie:

norod, noroadesubstantiv neutru

  • 1. învechit Grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Domn am stat Moldovei mele și norodului părinte. VLAHUȚĂ. O. A. 51. DLRLC
    • format_quote Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. DEX '09 DEX '98
  • 2. (În opoziție cu clasele dominante) Totalitatea populației exploatate. DLRLC
    • format_quote Bine ar fi să poată merge cît mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. REBREANU, R. I 267. DLRLC
    • format_quote Tot norodul era îndatorat să se ridice în arme subt comanda boierilor și a căpitanilor miilor. BĂLCESCU, O. I 23. DLRLC
  • 3. Număr mare, mulțime, masă de oameni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gloată
    • format_quote Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. GOGA, P. 24. DLRLC
    • format_quote Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. CREANGĂ, A. 75. DLRLC
    • format_quote Se înturnă spre norod... zicînd: iertați-mă. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
    • format_quote figurat Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediței. GALACTION, O. I 46. DLRLC
    • format_quote figurat Un vuiet lung și sinistru ca un norod de glasuri în răscoală. VLAHUȚĂ, N. 164. DLRLC
  • 4. Grosul populației. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.