narod¹ sn vz norod¹

narod², ~oadă a, s vz nerod

NOROD, noroade, s. n. 1. (Înv.) Popor, națiune, neam; grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

nărod², ~oadă a vz nerod

nărod¹ sn vz norod¹ corectat(ă)

nerod, ~oadă [At: LB / V: (îrg) nar~, năr~, (înv) nor~ / Pl: ~ozi, ~oade / E: bg нерода] 1-2 smf, a (Persoană) care pricepe greu un lucru. 3-4 smf, a (Persoană) care acționează fără judecată Si: prost, neghiob (1-2), nătărău (1-2), (îvp) năuc (1-2). 5-6 a Care aparține nerodului (1, 3) Si: nerozesc (1-2). 7-8 a Care îl caracterizează pe nerod (1, 3) Si: nerozesc (3-4). 9-10 a Nerozesc (7-8). 11 a (Pex) Lipsit de sens, de rațiune Si: stupid. 12-13 sm, a (Olt; Trs) (Om) idiot. 14-15 smf, a (Om) nebun (29-30). 16 smf (Reg) Măscărici la nuntă sau priveghi. 17 a (Mun; d. cai) Nărăvaș. 18 a (Bot; reg; îs) Buruiană ~oadă Mătrăgună (Atropa belladonna). 19 a (Reg; îs) Bureți nărozi Specie de bureți necomestibili. 20 a (Olt) Bădăran. 21 a (Reg) Flecar. 22 sm (Reg; îf nărod) Boală a oilor Si: capie.

norod², ~oadă a, s vz nerod

norod¹ sn [At: PSALT. 90 / V: (îvp) nar~, năr~ (Pl: ~e și, rar, ~dure) / Pl: ~oade, (îvp) ~uri / E: slv народцъ] 1 (Înv) Seminție. 2 (Înv) Trib. 3 (Înv) Populație. 4 (Îvp; liv) Popor. 5 (Îvp; cu determinări care indică poporul, națiunea) Persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune Si: locuitor. 6 (Îvp) Totalitate a credincioșilor care aparțin unui cult creștin. 7 (Îvp; prc) Totalitate a credincioșilor care aparțin unei patriarhii, unei eparhii etc. Si: enoriaș, poporan. 8 Mulțime de oameni. 9 (Înv; spc) Totalitate a ostașilor care alcătuiesc o armată Si: gloată. 10 (Înv; spc; ccr) Ostași care fac parte dintr-o armată Si: gloată. 11 (Liv) Populație. 12 (Iuz) Muncitorime. 13 (Spc) Țărănime.

NOROD, noroade, s. n. 1. (Pop.) Popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) Totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc. 2. Număr mare, mulțime, masă de oameni. 3. Grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ.

NĂROD, -OADĂ adj. v. nerod.

NEROD, -OADĂ, nerozi, -oade, adj. Prost, neghiob. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar? EMINESCU, O. I 83. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. ALECSANDRI, T. I 86. ◊ (Substantivat) Nerodul, Gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. PANN, P. V. I 94. Mai bine c-un înțelept la pagubă decît cu un nerod la cîștig. PĂSCULESCU, L. P. 111. ♦ Lipsit de sens, fără rost; inutil. Să nu mai răsfir lacrimile în plînset nerod. VINTILĂ, O. 38. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! REBREANU, R. I 216. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134. – Variantă: (regional) nărod, -oadă (HODOȘ, P. P. 78) adj.

NOROD, noroade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Popor. Domn am stat Moldovei mele și norodului părinte. VLAHUȚĂ, O. A. 51. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139. 2. (În opoziție cu clasele dominante) Totalitatea populației exploatate. Bine ar fi să poată merge cît mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pămînt. REBREANU, R. I 267. Tot norodul era îndatorat să se ridice în arme subt comanda boierilor și a căpitanilor miilor. BĂLCESCU, O. I 23. 3. Mulțime de oameni (din popor) strînși la un loc; gloată. Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. GOGA, P. 24. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului adunat acolo. CREANGĂ, A. 75. Se înturnă spre norod... zicînd: iertați-mă. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Fig. Un stejar lăsa brațe noduroase și bătrîne peste un norod de dediței. GALACTION, O. I 46. Un vuiet lung și sinistru ca un norod de glasuri în răscoală. VLAHUȚĂ, N. 164.

NEROD ~oadă (~ozi, ~oade) și substantival 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; tâmp; netot; năuc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fără noimă; prostesc; stupid; nătâng. /<bulg. neroda

NOROD ~oade n. pop. 1) Totalitate de persoane care trăiesc pe un anumit teritoriu; populație; popor. 2) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; popor; neam; seminție. 3) Masa truditoare a unei țări; popor. /<sl. narodu

nerod a. prost, stupid. [Slav. NERODŬ, inept].

norod n. poporul, mai ales cel de jos. [Slav. NARODŬ, din RODITI, a naște].

popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. fig. mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după it. popolo; cf. pentru sensul 4, it. popolo, parohie, și Tr. pleban, poporan sau enoriaș].^[1]

1) năród V. norod.

2) năród V. nerod.

neród, -oádă adj. (vsl. nerodŭ, disprețuit). Tont, prost: om nerod, minte neroadă. – În Olt., Trans. nărod.

noród și (vechi) năród n., pl. oade (vsl. na-rodŭ, popor, d. roditi, a naște. V. rod). Rar. Azĭ. Popor.

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

norod (înv.) s. n., pl. noroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; adj. f., s. f. neroadă, pl. neroade

norod (înv.) s. n., pl. noroade

nerod adj. m., s. m., pl. nerozi; f. sg. neroadă, g.-d. art. neroadei, pl. neroade

norod s. n., pl. noroade

nerod

nerod.

nerod (neroadă), adj. – Prost, tîmpit. Sl. neroditi „a neglija, a (se) delăsa”, cf. sl. nerodivŭ „neîngrijit” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), slov. neroden „neîngrijit”, sl. nerodinŭ „neîngrijit”. După Cihac, II, 215, din sl. nerodu „disprețuit”. – Der. nerozie, s. f. (prostie, neghiobie); nerozește, adv. (prostește). Din rom. provine mag. nerod (Edelspacher 20).

norod (noroade), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat).

NEROD adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

NEROD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NOROD s. 1. v. popor. 2. v. gloată.

NOROD s. v. națiune, neam, popor, populație, seminție.

nerod adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

NEROD adj., s. 1. adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai este!) 2. adj. nătîng, neghiob, neghiobesc, nerozesc, netot, prostesc, stupid, (livr.) inept, (înv.) prostatic. (O comportare, o faptă ~.)

norod s. v. NAȚIUNE. NEAM. POPOR. POPULAȚIE. SEMINȚIE.

NOROD s. 1. popor, țară, (pop.) obște. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 2. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc. (Ce s-a strîns atîta ~?)

Nerod ≠ ager, deștept, înțelept, mintios

NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stultus. AC, 256. Stultus. Narod. Bolond. LEX. MARS., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. a l u z i t, b o l u n d, b u i a c (4), ș o d (1), z ă l u d.

noród, noroade, s.n. (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA).

norod, noroade, s.n. – (înv.) 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie, 1980: 224). – Din sl. narodǔ „popor” (DEX, MDA) < roditi „a zămisli” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).

norod, -oade, s.n. – 1. Popor, nație. 2. Mulțime, gloată: „Ni, scoală-te într-un cot, / Te uită păstă norod” (Antologie 1980: 224). – Sl. narodǔ, din roditi „a zămisli” (DER).

NĂROD¹ s. n. v. norod¹.

NĂROD², -OADĂ adj., subst. v. nerod.

NEROD, -OADĂ adj., subst. I. adj. 1. Care are mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, netot (I 2), neghiob (1), nătărău (1), (învechit și popular) năuc (1), (învechit și regional) nătîntoc (1), (regional) nătruț (1), nătăbîz, nătrui, nerodoi. cf. lb. Să trăiască căsătoria! Și nerod acel ce laudă holteiia. negruzzi, s. i, 74. Faceți voi în lături, irozi nerozi ce sînteți. alecsandri, t. i, 86. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? eminescu, o. i, 83. Că prea-și bătea joc toți de el, Ba că-i nerod, ba că-i mișel. caragiale, o. iv, 345, cf. șăineanu, d. u. Eu sînt Scamă Doftoriciul, cel ce toate lecuiește, Nu ca babele neroade, ci frumos, doftoricește. eftimiu, î. 12. O lebădă și cîteva maimuțe înconjurau dihania neroadă, Ce se lăsase moale pe lăbuțe. topîrceanu, b. 97. Proastă ești, neroadă ești, Că tu nu te nădăiești. reteganul, tr. 125. Murgu-mi este cam nărod, Eu de coama lui mă-nnod Și trec Oltul ca năvodul, ant. Lit. pop. i, 441, cf. a ii 2, 8. ◊ (Cu sensul peiorativ atenuat) Ce nărod te face dragostea! f (1900), 606. ◊ (Despre minte, cap etc.) Pomul se cunoaște din roadă Și omul din mintea neroadă. pann, p. v. i, 9/7. ◊ (Substantivat; adesea cu sensul peiorativ atenuat) Zi mai bine că pentru tine o să fie rău, nerodule! filimon, o. i, 130. O tăiași groasă, nene... – Taci, nerodule! alecsandri, t. 405. Vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. eminescu, o. i, 149. De se va încerca, norodul, să ne zică ceva, îl facem nebun și tot noi vom fi mai crezuți decît dînsul. ispirescu, l. 157. Un veac ce nu coprinde decît patimă în el Și în care tot nerodul are dreptul să vorbească, macedonski, o. i, 119. Numai nerozii pot să fie atît de lipsiți de mîndrie bărbătească, rebreanu, i. 101, cf. 250. Știa să taie sticlă poleită Și toți nerozii îl credeau geamgiu. topîrceanu, p. o. 3. Neroadei nu i-a fost nimic, cu toate că soba căzuse peste ea. brăescu, v. 28. Treceau pe la bordeiul ascuns acolo-n bozii, Și teferii și răii, firește, și nerozii, arghezi, vers. 573. Pasărea... înfuleca bob după bob. – Așa, codato! Așa, neroado! se pomeni Erhan aprobînd-o. galan, b. ii, 6. Uită de la mînă pîn’ la gură. O fi amorezat, nerodul, baranga, r. f. 47. N-ai vrut... Să m-asculți pe mine, Ci tu, ca neroadă, Tot mișcai din coadă Și-ți deschideai ciocul, De răsunai Locul. teodorescu, p. p. 454. Zice că de la Zăicani a venit un car de nărozi gușăți și s-o descărcat caru la ștei și s-o umplut satu de nărozi. densusianu, ț. h. 109. Nerodul gură are de vorbit Și cap n-are de gîndit. pann, p. v. i, 94/5. Mai bine c-un înțelept la pagubă, decît cu un nerod la cîștig. păsculescu, l. p. 111. Banul și pe nerod îl face iubit. zanne, p. v, 64. ** Care aparține nerodului (1), care caracterizează pe nerod, nerozesc; care denotă, trădează prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de rațiune, stupid. Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. eminescu, o. i, 134. După toate regulele romanelor sentimentale și neroade, trebuie să fie o Dulcinee. gherea, st. cr.i, 188. Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! rebreanu, r. i, 216. De prisos ți se pare tot ce ai lăsat în urmă, neroade și de o zi frămîntările, dezbinările și luptele. galaction, o. 223. O, blăstămată fie clipa Cînd ai purces apoi în țară, Să-mi porți „Luceafărul” prin lume, în cap cu proza ta neroadă. topîrceanu, p. o. 74. I-am zîmbit cu o neroadă recunoștință, camil petrescu, u. n. 177. Mi-or spus tovarășii ceia să mă apuc de muncă, Să nu mai răsfir lăcrămile în plînset nerod. vintilă, o. 38. ♦ (Prin nordul Olt. și sud-vestul Transilv.; despre oameni) Idiot. cf. alr ii 3670/812, 833, 836. 2. (Învechit și regional) Nebun (I 4). cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 247, LB, POLIZU. ◊ (Substantivat) Șpital pentru ai nărozi. alr ii/i h114/2. Casa nerozilor (sau, regional, dă nărozi) v. casă. ♦ (Regional) Măscărici la nuntă sau la priveghi (Glîmboca-Caransebeș). cf. alr ii/i mn 81, 2689/27. ♦ (Prin vestul Munt.; despre oi) Bolnav de capie. cf. tomescu, gl., alr I 1802/782, 790. ♦ (În sud-vestul Transilv.; despre cai) Nărăvaș. cf. a ii 3, 7,8. ♦ (Regional) Buruiană năroadă = mătrăgună (Atropa bella-donna) (Costești-Băile Herculane). alr i 1925/840. Bureți nărozi = soi de bureți necomestibili; (probabil) bureți nebuni (Dobra-Deva). cf. alr ii 6 405/105. 3. (Prin Olt.) Bădăran, necioplit (2). cf. alr ii 3 668/836, 848. 4. (Prin Olt. și Ban.) Flecar. cf. alr ii/i h 30. II. subst. (În forma nărod) Capie (a oilor). cf. pamfile, cer. 197. – pl.: nerozi, -oade. – Și: (învechit și regional) narod, -oadă (lex. mars. 247, alr ii/i h 30/886), (regional) nărod, -oadă, (învechit) norod, -oadă adj., subst. – Din bg. нерода.