3 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NALT, -Ă adj. v. înalt.

nalt a. (poetic) înalt. ║ n. înălțime: în naltul cerului AL.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălțá vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălțá vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

NĂLȚÁ vb. I v. înălța.

înalt, ~ă [At: CORESI, PS. 277/4 / V: (înv) analt, înant, îralt, nalt, nant, ralt / Pl: ~lți, ~ea, ~uri sn / E: ml in altum] 1 a Care se ridică mult în sus. 2 a (D. persoane) Care este de statură mare. 3 a (D. sunete) Acut (4). 4 a (Fig; d. tensiunea curentului electric; d. presiuni) Care are valoare sau măsură mare. 5 a (Fiz; d. frecvență) Care are un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 6-7 a (Fig; d. persoane) Care este situat pe o treaptă (socială sau) valorică importantă Si: superior, important. 8 a (Fig; d. persoane) Nobil. 9 a (D. stil) Elevat (3). 10 a (Fig; rar) Profund. 11 a (Înv) Semeț (1). 12 sn (Gfg) Altitudine. 13 sn (Fig; îs) ~ul cerului Boltă cerească. 14 a Distins. 15 a Măreț. 16 a Generos. 17 a Eminent. 18 a (Înv) Trufaș. 19 sn Înălțime. 20 a (Îs) ~ă fidelitate Calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore. corectată

înălța [At: COD. VOR. 121 /4 / V: (înv) îrălța, nălța / S și: înnă~ / Pzi: înalț / E: ml *inaltiare] 1-2 vtr A (se) ridica. 3 vt (D. clădiri) A construi (2). 4-8 vi (Îe) A ~ din umeri (umerele, cu umerele) A strânge din umeri, exprimând (neputință) (nedumerire) (neștiință sau) nepăsare. 9 vi (D. corpurile cerești) A se ivi pe bolta cerească. 10-11 vt (Îe) A (-și) ~ ochii A privi în sus (în semn de nesupunere). 12 vr (Înv; îe) A se ~ la preț A se scumpi. 13-14 vtr (Fig) A (se) ridica în rang Si: a (se) înnobila. 15 vt (Îe) A ~ glasul A ridica vocea, tonul Si: a striga, a țipa. 16 vt (Fig; d. faptele cuiva) A lăuda. 17 vt (Fig; îe) A ~ numele lui Dumnezeu A slăvi pe Dumnezeu. 18 vr (Fig; înv) A se mândri peste măsură. 19 vt (Fig) A perfecționa. 20-21 vtr (Înv; îe) A (se) ~ la tron A prelua domnia. 22-23 vtr (Înv; îe) A (se) ~ pe cal A încăleca. 24 vt A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect. 25 vr A deveni mai înalt Cf a crește. 26 vr (D. clădiri, monumente) A se ivi în toată înălțimea. 27 vr (D. glas, sunete) A se auzi limpede. 28-29 vtr (Fig) A (se) ridica din punct de vedere spiritual.

înnant, ~ă a vz înalt

nant, nantă a, sn vz înalt

ÎNÁLT1, înalturi, s. n. Înălțime. Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. ◊ Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească. În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23.

ÎNÁLT2, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se întinde mult în sus; foarte ridicat. Copac înalt. Stîlp înalt.După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ◊ Fig. Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371. Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. ◊ (Adverbial) Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). Carpații meridionali au pasuri înalte. ♦ (Despre oameni) De statură mare. Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72. Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. 2. (Despre sunete sau despre voce) Care are un număr mare de oscilații pe secundă; ascuțit, subțire. Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. ◊ (Adverbial) Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. Curent de înaltă tensiune.Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Superior; important, distins, măreț. Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. id. ib. 63. – Variantă: nalt, -ă (MACEDONSKI, O. I 27, SBIERA, P. 231, CREANGĂ, P. 126, ALECSANDRI, P. II 19) adj.

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. A face să fie înalt; a îndrepta în sus, a ridica. Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. ◊ Fig. Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. ◊ Expr. A (sau a-și) înălța ochii = a-și ridica privirile (spre cer, spre o persoană etc.; atestat în forma nălța). Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. ♦ Refl. A se îndrepta în sus, a se ridica. Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. ◊ Fig. Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. ◊ Intranz. (În expr.) A înălța din umeri = a ridica ușor umerii (în semn de neștiință, de nedumerire, de nepăsare etc.). ♦ Refl. (Rar, urmat de determinarea «pe cal») A încăleca. Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. 2. Refl. A deveni mai înalt, a crește. Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. 3.. Tranz. A construi. În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. ◊ Refl. pas. Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. 4. Refl. (Despre clădiri înalte, monumente etc.) A se ivi, a apărea deodată înaintea ochilor. Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. 5. Tranz. (Cu privire la voce, glas) A ridica. Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. ♦ Refl. (Despre glas) A se auzi (cu claritate, tare). Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. 6. Tranz. (Învechit, cu privire la oameni) A ridica într-un rang superior, într-o funcție importantă. Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere moral, a înnobila. Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. ♦ Refl. Fig. A se perfecționa, a se desăvîrși. Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Refl. A se mîndri, a se arăta trufaș. Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. – Variantă: nălțá (ALECSANDRI, P. I 144) vb. I.

ÎNÁLT1 ~tă (~ți, ~te) (în opoziție cu scund și jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă ~tă.Frunte ~tă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălțime. Loc ~. 3) Care este mare de statură; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de ~tă tensiune. Recoltă ~tă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subțire. Notă ~tă. /<lat. in altum

ÎNÁLT2 ~uri n. v. ÎNĂLȚIME.~ul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altum

A ÎNĂLȚÁ înálț 1. tranz. 1) A îndrepta în sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face să devină mai înalt. ~ un perete. 3) (clădiri, construcții) A făuri prin lucrări de construcție; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a clădi. ~ un nou oraș. 4) (vocea, tonul) A face să crească în intensitate. ~ glasul. 5) înv. A ridica în grad; a avansa. 6) fig. A face să devină mai nobil; a înnobila. Muzica înalță sufletul. 7) fam. A ridica în slăvi; a slăvi; a glorifica; a exalta; a elogia; a cânta. 2. intranz.: ~ din umeri a face un gest de neștiință sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

A SE ÎNĂLȚÁ mă înálț intranz. 1) A crește în înălțime; a se ridica. 2) A se îndrepta în sus; a se ridica. 3) (despre clădiri, monumente etc.) A se impune prin înălțime evidențiindu-se. /<lat. inaltiare

înalt a. 1. ridicat: munte înalt; 2. fig. distins prin rang: pozițiune înaltă; 3. mare de talie: tânăr înalt; 4. superior, sublim: gânduri înalte. [Lat ALTUS]. ║ n. înălțime: în ’naltul cerului, văzduhul pământului POP.

arată toate definițiile

Intrare: înalt (adj.)
înalt2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
  • înaltă
  • ‑naltă
  • înalta
  • ‑nalta
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalții
  • ‑nalții
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltele
  • ‑naltele
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltei
  • ‑naltei
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalților
  • ‑nalților
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltelor
  • ‑naltelor
vocativ singular
plural
nalt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalt
  • naltul
  • naltu‑
  • naltă
  • nalta
plural
  • nalți
  • nalții
  • nalte
  • naltele
genitiv-dativ singular
  • nalt
  • naltului
  • nalte
  • naltei
plural
  • nalți
  • nalților
  • nalte
  • naltelor
vocativ singular
plural
Intrare: înalt (s.n.)
înalt1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturile
  • ‑nalturile
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturilor
  • ‑nalturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțare
  • ‑nălțare
  • înălțat
  • ‑nălțat
  • înălțatu‑
  • ‑nălțatu‑
  • înălțând
  • ‑nălțând
  • înălțându‑
  • ‑nălțându‑
singular plural
  • înalță
  • ‑nalță
  • înălțați
  • ‑nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îna
  • ‑na
(să)
  • îna
  • ‑na
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (tu)
  • înalți
  • ‑nalți
(să)
  • înalți
  • ‑nalți
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțași
  • ‑nălțași
  • înălțaseși
  • ‑nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălță
  • ‑nălță
  • înălțase
  • ‑nălțase
plural I (noi)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
(să)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțarăm
  • ‑nălțarăm
  • înălțaserăm
  • ‑nălțaserăm
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (voi)
  • înălțați
  • ‑nălțați
(să)
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțarăți
  • ‑nălțarăți
  • înălțaserăți
  • ‑nălțaserăți
  • înălțaseți
  • ‑nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălțau
  • ‑nălțau
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțaseră
  • ‑nălțaseră
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nălța
  • nălțare
  • nălțat
  • nălțatu‑
  • nălțând
  • nălțându‑
singular plural
  • nalță
  • nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • na
(să)
  • na
  • nălțam
  • nălțai
  • nălțasem
a II-a (tu)
  • nalți
(să)
  • nalți
  • nălțai
  • nălțași
  • nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălța
  • nălță
  • nălțase
plural I (noi)
  • nălțăm
(să)
  • nălțăm
  • nălțam
  • nălțarăm
  • nălțaserăm
  • nălțasem
a II-a (voi)
  • nălțați
(să)
  • nălțați
  • nălțați
  • nălțarăți
  • nălțaserăți
  • nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălțau
  • nălța
  • nălțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înalt (adj.) nalt

  • 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: jos (adj.) mic (adj.) scund diminutive: înăltuț 7 exemple
    exemple
    • Copac înalt. Stâlp înalt.
      surse: DLRLC
    • După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231.
      surse: DLRLC
    • figurat Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371.
      surse: DLRLC
    • figurat Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Frunte înaltă = frunte mare, lată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre ființe) De statură mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72.
        surse: DLRLC
      • Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154.
        surse: DLRLC
      • Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Care se găsește la înălțime (mare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Carpații meridionali au pasuri înalte.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre sunete) Ascuțit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acut ascuțit (adj.) subțire 4 exemple
    exemple
    • Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154.
      surse: DLRLC
    • Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Curent de înaltă tensiune.
      surse: DLRLC
    • Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. figurat Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței.
    exemple
    • Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13.
      surse: DLRLC
    • Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236.
      surse: DLRLC
    • Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. CARAGIALE, O. III 63.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: hi-fi

etimologie:

înalt (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească.
      surse: DLRLC sinonime: firmament 3 exemple
      exemple
      • În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114.
        surse: DLRLC
      • Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566.
        surse: DLRLC
      • Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23.
        surse: DLRLC

etimologie:

înălța nălța

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ridica 11 exemple
    exemple
    • Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31.
      surse: DLRLC
    • figurat Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146.
      surse: DLRLC
    • De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30.
      surse: DLRLC
    • Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192.
      surse: DLRLC
    • figurat Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79.
      surse: DLRLC
    • figurat N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90.
      surse: DLRLC
    • figurat Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A(-și) înălța ochii = a privi în sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie intranzitiv A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. reflexiv rar (Cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăleca un exemplu
      exemple
      • Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A deveni mai înalt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crește un exemplu
    exemple
    • Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărea ivi 2 exemple
    exemple
    • Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40.
      surse: DLRLC
    • Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • A înălța o casă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79.
      surse: DLRLC
    • 5.1. reflexiv (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432.
        surse: DLRLC
  • 6. tranzitiv A ridica pe cineva în rang.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55.
      surse: DLRLC
    • 6.1. figurat A ridica din punct de vedere spiritual.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înnobila 2 exemple
      exemple
      • Poezia înalță sufletul.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288.
        surse: DLRLC
    • 6.2. reflexiv figurat A se perfecționa, a se desăvârși.
      exemple
      • Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 6.3. reflexiv A se arăta trufaș; a se mândri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mândri un exemplu
      exemple
      • Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250.
        surse: DLRLC

etimologie: