3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NALT, -Ă adj. v. înalt.

nalt a. (poetic) înalt. ║ n. înălțime: în naltul cerului AL.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit2, subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum.

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălțá vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. ◊ Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. ♦ Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. ♦ Refl. (Rar; cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal; a încăleca. 2. Refl. A deveni mai înalt; a crește. 3. Refl. (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). 4. Tranz. A construi, a clădi. A înălța o casă. 5. Tranz. A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. ♦ Refl. (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). 6. Tranz. A ridica pe cineva în rang. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere spiritual. Poezia înalță sufletul.Refl. A se arăta trufaș; a se mândri. [Var.: (reg.) nălțá vb. I] – Lat. *inaltiare (< altus).

NĂLȚÁ vb. I v. înălța.

înalt, ~ă [At: CORESI, PS. 277/4 / V: (înv) analt, înant, îralt, nalt, nant, ralt / Pl: ~lți, ~ea, ~uri sn / E: ml in altum] 1 a Care se ridică mult în sus. 2 a (D. persoane) Care este de statură mare. 3 a (D. sunete) Acut (4). 4 a (Fig; d. tensiunea curentului electric; d. presiuni) Care are valoare sau măsură mare. 5 a (Fiz; d. frecvență) Care are un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 6-7 a (Fig; d. persoane) Care este situat pe o treaptă (socială sau) valorică importantă Si: superior, important. 8 a (Fig; d. persoane) Nobil. 9 a (D. stil) Elevat (3). 10 a (Fig; rar) Profund. 11 a (Înv) Semeț (1). 12 sn (Gfg) Altitudine. 13 sn (Fig; îs) ~ul cerului Boltă cerească. 14 a Distins. 15 a Măreț. 16 a Generos. 17 a Eminent. 18 a (Înv) Trufaș. 19 sn Înălțime. 20 a (Îs) ~ă fidelitate Calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore. corectată

înălța [At: COD. VOR. 121 /4 / V: (înv) îrălța, nălța / S și: înnă~ / Pzi: îna / E: ml *inaltiare] 1-2 vtr A (se) ridica. 3 vt (D. clădiri) A construi (2). 4-8 vi (Îe) A ~ din umeri (umerele, cu umerele) A strânge din umeri, exprimând (neputință) (nedumerire) (neștiință sau) nepăsare. 9 vi (D. corpurile cerești) A se ivi pe bolta cerească. 10-11 vt (Îe) A (-și) ~ ochii A privi în sus (în semn de nesupunere). 12 vr (Înv; îe) A se ~ la preț A se scumpi. 13-14 vtr (Fig) A (se) ridica în rang Si: a (se) înnobila. 15 vt (Îe) A ~ glasul A ridica vocea, tonul Si: a striga, a țipa. 16 vt (Fig; d. faptele cuiva) A lăuda. 17 vt (Fig; îe) A ~ numele lui Dumnezeu A slăvi pe Dumnezeu. 18 vr (Fig; înv) A se mândri peste măsură. 19 vt (Fig) A perfecționa. 20-21 vtr (Înv; îe) A (se) ~ la tron A prelua domnia. 22-23 vtr (Înv; îe) A (se) ~ pe cal A încăleca. 24 vt A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect. 25 vr A deveni mai înalt Cf a crește. 26 vr (D. clădiri, monumente) A se ivi în toată înălțimea. 27 vr (D. glas, sunete) A se auzi limpede. 28-29 vtr (Fig) A (se) ridica din punct de vedere spiritual.

ÎNÁLT1, înalturi, s. n. Înălțime. Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. ◊ Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească. În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114. Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23.

ÎNÁLT2, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se întinde mult în sus; foarte ridicat. Copac înalt. Stîlp înalt.După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ◊ Fig. Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371. Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. ◊ (Adverbial) Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). Carpații meridionali au pasuri înalte. ♦ (Despre oameni) De statură mare. Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72. Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. 2. (Despre sunete sau despre voce) Care are un număr mare de oscilații pe secundă; ascuțit, subțire. Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. ◊ (Adverbial) Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. Curent de înaltă tensiune.Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Superior; important, distins, măreț. Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. id. ib. 63. – Variantă: nalt, -ă (MACEDONSKI, O. I 27, SBIERA, P. 231, CREANGĂ, P. 126, ALECSANDRI, P. II 19) adj.

ÎNĂLȚÁ, înálț, vb. I. 1. Tranz. A face să fie înalt; a îndrepta în sus, a ridica. Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. ◊ Fig. Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. ◊ Expr. A (sau a-și) înălța ochii = a-și ridica privirile (spre cer, spre o persoană etc.; atestat în forma nălța). Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. ♦ Refl. A se îndrepta în sus, a se ridica. Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. ◊ Fig. Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. ◊ Intranz. (În expr.) A înălța din umeri = a ridica ușor umerii (în semn de neștiință, de nedumerire, de nepăsare etc.). ♦ Refl. (Rar, urmat de determinarea «pe cal») A încăleca. Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. 2. Refl. A deveni mai înalt, a crește. Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. 3.. Tranz. A construi. În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. ◊ Refl. pas. Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. 4. Refl. (Despre clădiri înalte, monumente etc.) A se ivi, a apărea deodată înaintea ochilor. Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. 5. Tranz. (Cu privire la voce, glas) A ridica. Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. ♦ Refl. (Despre glas) A se auzi (cu claritate, tare). Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. 6. Tranz. (Învechit, cu privire la oameni) A ridica într-un rang superior, într-o funcție importantă. Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A ridica din punct de vedere moral, a înnobila. Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. ♦ Refl. Fig. A se perfecționa, a se desăvîrși. Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Refl. A se mîndri, a se arăta trufaș. Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. – Variantă: nălțá (ALECSANDRI, P. I 144) vb. I.

ÎNÁLT2 ~uri n. v. ÎNĂLȚIME.~ul cerului bolta cerească; firmament. /<lat. in altum

ÎNÁLT1 ~tă (~ți, ~te) (în opoziție cu scund și jos) 1) Care se întinde mult în sus. Casă ~tă.Frunte ~tă frunte lată, mare. 2) Care se află la mare înălțime. Loc ~. 3) Care este mare de statură; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, mărime etc.). Curent electric de ~tă tensiune. Recoltă ~tă. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subțire. Notă ~tă. /<lat. in altum

A SE ÎNĂLȚÁ mă înálț intranz. 1) A crește în înălțime; a se ridica. 2) A se îndrepta în sus; a se ridica. 3) (despre clădiri, monumente etc.) A se impune prin înălțime evidențiindu-se. /<lat. inaltiare

A ÎNĂLȚÁ înálț 1. tranz. 1) A îndrepta în sus; a ridica. ~ via pe araci. 2) A face să devină mai înalt. ~ un perete. 3) (clădiri, construcții) A făuri prin lucrări de construcție; a ridica; a dura; a edifica; a construi; a zidi; a clădi. ~ un nou oraș. 4) (vocea, tonul) A face să crească în intensitate. ~ glasul. 5) înv. A ridica în grad; a avansa. 6) fig. A face să devină mai nobil; a înnobila. Muzica înalță sufletul. 7) fam. A ridica în slăvi; a slăvi; a glorifica; a exalta; a elogia; a cânta. 2. intranz.: ~ din umeri a face un gest de neștiință sau de nedumerire. /<lat. inaltiare

înalt a. 1. ridicat: munte înalt; 2. fig. distins prin rang: pozițiune înaltă; 3. mare de talie: tânăr înalt; 4. superior, sublim: gânduri înalte. [Lat ALTUS]. ║ n. înălțime: în ’naltul cerului, văzduhul pământului POP.

înălțá v. 1. a ridica în sus: a înălța un zid, o statuă; 2. a înainta: a înălța la un rang; 3. fig. a lăuda foarte: prea îl înalță. [Lat *ALTIARE din ALTUS, înalt].

Podu-Înalt n. localitate în jud. Vasluiu, unde Ștefan cel Mare repurta o victorie asupra Turcilor (1475).

înált și nalt și (est) nant, -ă adj. (lat. in, în, și altus, înalt, care e un part. d. álere, a nutri; it. sp. pg. alto, sic. autu, fr. haut, pv. aut, cat. alt. V. aliment). Mare, care se ridică maĭ sus de cît alțiĭ: munte, copac, om înalt. Fig. Distins pin rang, aŭgúst: un înalt personagiŭ, o pozițiune înaltă. Superior, sublim: cugetărĭ înalte. Muz. Ascuțit, de sus: voce înaltă. S. n. fără pl. În înaltu ceruluĭ, foarte sus, la mare înălțime.

înálț, a -ălțá v. tr. (d. lat. *altiare, d. altus, înalt; it. alzare, fr. hausser, sp. alzar). Rîdic, construĭesc mărind înălțimea: a înălța un zid, o casă, o statuă. Suĭ, urc: a înălța un zmeŭ în aer. Fig. Rîdic în rang, înaintez: a înălța pe cineva la un rang. Laud: poețiĭ îĭ înalță pe eroĭ. V. refl. Mă rîdic, mă suĭ. Fig. Ajung la o înaltă pozițiune socială. Mă fudulesc: nu te maĭ înălța atîta! V. înjosez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înalt adj. m., pl. înalți; f. înaltă, pl. înalte

înălța (a ~) vb., ind. prez. 3 înalță

înált adj. m., pl. înálți; f. sg. înáltă, pl. înálte

înălțá vb., ind. prez. 1 sg. înálț, 3 sg. și pl. înálță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNÁLT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.

ÎNĂLȚÁ vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (Iisus s-a ~ la cer.) 3. v. întinde. 4. v. ridica. 5. v. arbora. 6. a crește, a se ridica, a se urca. (Vița s-a ~ mult de la pământ.) 7. v. crește. 8. v. construi. 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraș.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. v. promova.

ÎNĂLȚÁ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna înfumura, îngâmfa, înnobila, lăuda, mândri, semeți.

ÎNALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. înălțime. (În ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut, ascuțit, subțire, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 5. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Face parte dintr-o familie ~.) 6. adj. important, însemnat, (înv.) însemnător. (Deține un post ~.) 7. adj. ridicat, superior. (Nivel ~ de trai.)

ÎNĂLȚA vb. 1. a (se) ridica, a (se) sui, a (se) urca. (Se ~ în înaltul cerului.) 2. (BIS.) a se ridica, (înv.) a se văznesi. (S-a ~ la cer.) 3. a se întinde, a se ridica. (Se ~ și tot nu ajunge la lampă.) 4. a ridica, a sălta. (~ din umeri.) 5. a arbora, a ridica. (A ~ steagul patriei la catarg.) 6. a crește, a se ridica, a se urca. (Vița s-a ~ mult de la pămînt.) 7. a crește, a se dezvolta, a se mări, (înv. și pop.) a odrăsli, (pop.) a se ridica, a sălta, a (se) zburătăci. (Ce mult s-a ~ (copilul!) 8. a clădi, a construi, a dura, a face, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 9. a răsări, a se ridica. (S-a ~ un nou oraș.) 10. a (se) ridica, a (se) urca. (A ~ glasul, vocea.) 11. a avansa, a înainta, a promova, a ridica, (înv.) a provivasi. (A ~ în funcție, în grad.)

înălța vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNNOBILA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

A (se) înălța ≠ a (se) coborî, a (se) înjosi, a (se) umili, a se prăbuși, a (se) înmuia

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înált (înáltă), adj.1. Care se ridică mult în sus. – 2. De statură mare. – 3. Superior, eminent. – 4. (Înv.) Mîndru, trufaș. – 5. (S. n.) Înălțime. – Var. nalt, înnalt. Mr. (a)naltu, megl. nalt. Lat. altus (Pușcariu 802; Candrea-Dens., 836; REW 387; DAR), cf. alb. naljtë, it., sp., port. alto, prov. aut, fr. haut, cat. alt. Prezența lui în- a fost explicată diferit, ca reprezentant al lat. in alto, adv. folosit ca adj. (REW; DAR) sau ca influență a vb. înălța (Pascu, I, 34). S-ar explica poate mai bine din rațiuni de fonetică sintactică, pe baza unor expresii ca în altul (cerului), din alt, înțelese ca în nalt, din nalt; ceea ce ar explica și preferința pop. pentru forma nalt, în loc de înalt. Cf. ALR, I, 60. Der. înălța (mr. analțu, megl. nalț), vb. (a ridica; a urca; a ridica în slăvi; a dura, a construi, a edifica; refl., a se împăuna), care poate fi la fel de bine der. intern de la înalt, ca și un lat. *altiāre (Diez, I, 17; Pușcariu 803) sau *inaltiāre (Candrea-Dens., 837; REW 385; DAR), cf. it. alzare, sard. altsare, prov. aussar, fr. hausser, cat. alsar, sp. alzar, port. alcąr; înălțător, adj. (sublim); înălțare, s. f. (ridicare; sărbătoare creștină care se ține la 40 de zile de Paști; mîndrie, trufie); înălțător, s. n. (dispozitiv de ochire la puști, tunuri etc.); înălțat, adj. (luminat, strălucit, titlu onorific); înălțătură, s. f. (înălțime); înălție, s. f. (înv., Alteță); înălțime, s. f. (distanță de la nivelul pămîntului pînă la un punct; Alteță); preaînălța, vb. (a slăvi), din sl. prĕvŭznosti, sec. XVI, înv.; preaînălțat, adj. (luminat).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALTAIUL ÎNALT (GOV’ ALTAJN [altáin]), sistem muntos în Asia Centrală (C.S.I., Mongolia), alcătuit din granite și gnaise. Lungime: c. 500 km. Alt. med.: 2.400 m. Alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Vegetație de deșert montan.

HIMALAYA ÎNALTĂ, cea mai înaltă treaptă a munților Himalaya, a cărei altitudine depășește 8.000 m în nouă vârfuri (Chomolungma, Lhotse, Makalu, Annapurna I ș.a.). Lățime: 50-90 km. Limita zăpezilor persistente se află între 4.500 și 5.500 m. Numeroși ghețari.

ÎNALTUL COMISARIAT AL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAȚI. organism creat la Geneva, în 1950, cu scopul de a asigura protecția internațională a refugiaților care, prin definiție, nu beneficiază de protecția țării de origine. Premiul Nobel pentru pace (1954 și 1981).

PODUL ÎNALT, Lupta de la ~, nume sub care mai este cunoscută bătălia de la Vaslui (1475).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a înălța zmeul expr. (adol.) a avea o erecție.

BĂRBAT ÎNALT băbălău, cal, girafă, Godzila, haldău, măgăoaie, plăvan.

frunte înaltă expr. (iron.) chelie.

Intrare: înalt (adj.)
înalt2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
  • înaltă
  • ‑naltă
  • înalta
  • ‑nalta
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalții
  • ‑nalții
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltele
  • ‑naltele
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltei
  • ‑naltei
plural
  • înalți
  • ‑nalți
  • înalților
  • ‑nalților
  • înalte
  • ‑nalte
  • înaltelor
  • ‑naltelor
vocativ singular
plural
nalt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalt
  • naltul
  • naltu‑
  • naltă
  • nalta
plural
  • nalți
  • nalții
  • nalte
  • naltele
genitiv-dativ singular
  • nalt
  • naltului
  • nalte
  • naltei
plural
  • nalți
  • nalților
  • nalte
  • naltelor
vocativ singular
plural
Intrare: înalt (s.n.)
înalt1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltul
  • înaltu‑
  • ‑naltul
  • ‑naltu‑
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturile
  • ‑nalturile
genitiv-dativ singular
  • înalt
  • ‑nalt
  • înaltului
  • ‑naltului
plural
  • înalturi
  • ‑nalturi
  • înalturilor
  • ‑nalturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțare
  • ‑nălțare
  • înălțat
  • ‑nălțat
  • înălțatu‑
  • ‑nălțatu‑
  • înălțând
  • ‑nălțând
  • înălțându‑
  • ‑nălțându‑
singular plural
  • înalță
  • ‑nalță
  • înălțați
  • ‑nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îna
  • ‑na
(să)
  • îna
  • ‑na
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (tu)
  • înalți
  • ‑nalți
(să)
  • înalți
  • ‑nalți
  • înălțai
  • ‑nălțai
  • înălțași
  • ‑nălțași
  • înălțaseși
  • ‑nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălță
  • ‑nălță
  • înălțase
  • ‑nălțase
plural I (noi)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
(să)
  • înălțăm
  • ‑nălțăm
  • înălțam
  • ‑nălțam
  • înălțarăm
  • ‑nălțarăm
  • înălțaserăm
  • ‑nălțaserăm
  • înălțasem
  • ‑nălțasem
a II-a (voi)
  • înălțați
  • ‑nălțați
(să)
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțați
  • ‑nălțați
  • înălțarăți
  • ‑nălțarăți
  • înălțaserăți
  • ‑nălțaserăți
  • înălțaseți
  • ‑nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • înalță
  • ‑nalță
(să)
  • înalțe
  • ‑nalțe
  • înălțau
  • ‑nălțau
  • înălța
  • ‑nălța
  • înălțaseră
  • ‑nălțaseră
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nălța
  • nălțare
  • nălțat
  • nălțatu‑
  • nălțând
  • nălțându‑
singular plural
  • nalță
  • nălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • na
(să)
  • na
  • nălțam
  • nălțai
  • nălțasem
a II-a (tu)
  • nalți
(să)
  • nalți
  • nălțai
  • nălțași
  • nălțaseși
a III-a (el, ea)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălța
  • nălță
  • nălțase
plural I (noi)
  • nălțăm
(să)
  • nălțăm
  • nălțam
  • nălțarăm
  • nălțaserăm
  • nălțasem
a II-a (voi)
  • nălțați
(să)
  • nălțați
  • nălțați
  • nălțarăți
  • nălțaserăți
  • nălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • nalță
(să)
  • nalțe
  • nălțau
  • nălța
  • nălțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înalt, înaltăadjectiv

  • 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copac înalt. Stâlp înalt. DLRLC
    • format_quote După ce merse cale lungă, depărtată, ajunse la niște munți mari și înalți. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Și surîzînd vom adormi sub înaltul, Vechiul salcîm. EMINESCU, O. I 231. DLRLC
    • format_quote figurat Ziua era înaltă, limpede și satul trosnea de ger și de tăcere. PREDA, Î. 75. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea era înaltă și senină. SADOVEANU, F. J. 371. DLRLC
    • format_quote figurat Era vădit că inima ei tînără trăia, în ziua aceea, o zi de înaltă primăvară. GALACTION, O. I 180. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Cartea de literatură trebuie să fie înalt onorată de tovarășii noștri cei mai tineri. SADOVEANU, E. 47. DLRLC
    • 1.1. Frunte înaltă = frunte mare, lată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre ființe) De statură mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt ceva mai înalt de cum eram iarna trecută. STANCU, D. 72. DLRLC
      • format_quote Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
      • format_quote Badiu-nalt și subțirel, Parcă-i tras printr-un inel... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41. DLRLC
    • 1.3. Care se găsește la înălțime (mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Carpații meridionali au pasuri înalte. DLRLC
  • 2. (Despre sunete) Ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd îl găsiră, dădu un țipăt înalt și se prăbuși asupra trupului fiului ei. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
    • format_quote Dădu cu glas înalt tonul cîntecului. CAMILAR, N. I 41. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Au văzut-o mai întîi, și au auzit cum vorbește de înalt? DUNĂREANU, CH. 22. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ciobanul striga înalt: Ăst țap îi dau, nu-i dau alt. PANN, P. V. III 11. DLRLC
  • 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Curent de înaltă tensiune. DLRLC
    • format_quote Din marea sală a mașinilor, pe conductorii liniei de înaltă tensiune va începe să curgă spre uzinele țării energia electrică produsă la Sîngeorgiu. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2831. DLRLC
    • 3.1. (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. figurat Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un viteaz care merge la așa slujbă înaliă... ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
    • format_quote Era pe lîngă aceasta un mare poet, cu cea mai nobilă și mai înaltă fantazie. CARAGIALE, O. III 236. DLRLC
    • format_quote Nu bănuia că soarta îi scosese înainte un oaspete așa de înalt. CARAGIALE, O. III 63. DLRLC
    • 4.1. Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate). DEX '09 DEX '98
      sinonime: hi-fi
etimologie:

înalt, înalturisubstantiv neutru

  • 1. Înălțime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înălțime
    • format_quote Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din tot înaltul. EMINESCU, O. I 181. DLRLC
    • 1.1. Înaltul cerului (sau văzduhului) = bolta cerească. DLRLC
      sinonime: firmament
      • format_quote În sfîrșit, s-a coborît, din înaltul cerului, noaptea. STANCU, U.R.S.S. 114. DLRLC
      • format_quote Un unghi de cocoare trece prin înaltul văzduhului. SADOVEANU, O. I 566. DLRLC
      • format_quote Cade din înaltul ceriului. EMINESCU, N. 23. DLRLC
etimologie:

înălța, înaverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote Să înalțe o prăjină și în vîrful ei să puie o mahramă roșie. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
    • format_quote figurat Însărcinarea aceasta îi plăcea... fiindcă i se părea că-l înalță deasupra tuturor. REBREANU, I. 31. DLRLC
    • format_quote figurat Armonie!... Tu dai cîntecului aripi și-l înalți de la pămînt. MACEDONSKI, O. I 88. DLRLC
    • format_quote Coruri noi răsună-n țară nouă, Pădurea crește tînără și deasă, Și din țărînă proaspătă și groasă Se-nalță holde-n rouă. BENIUC, V. 146. DLRLC
    • format_quote De după dealuri depărtate, Deasupra codrilor pustii, Se-nalță luna. VLAHUȚĂ, O. A. 30. DLRLC
    • format_quote Îl răpește din mijlocul lor și se înalță cu dînsul în sus. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
    • format_quote O vede... înălțîndu-se tot mai sus. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote figurat Odinioară, cîte un păstor necărturar se înalță pe aripi de gînduri și de visuri, cîntînd sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri. SADOVEANU, E. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Se-nalță-n mintea-ți aiurită Stafia vremilor uitate. IOSIF, PATR. 79. DLRLC
    • format_quote figurat N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’ la ceruri. ALECSANDRI, O. 90. DLRLC
    • format_quote figurat Mii de glasuri... s-au înălțat la cer. ALEXANDRESCU, M. 10. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv rar (Cu determinarea „pe cal”, „în șa”) A se urca pe cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încăleca
      • format_quote Curînd se înălțară pe cai. Tropotele deodată treziră singurătatea dumbrăvii din preajma drumului. SADOVEANU, O. I 502. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A(-și) înălța ochii = a privi în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. EMINESCU, O. I 199. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. reflexiv A deveni mai înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crește
    • format_quote Fruntea ți s-a-nălțat. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre clădiri, monumente etc.) A apărea, a se ivi (în toată înălțimea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vezi tu, tovarășe, orașul Cum se înalță pe-nserat Ca o cetate fermecată...? FRUNZĂ, Z. 40. DLRLC
    • format_quote Zări... înălțîndu-se, trufașă, dinaintea lui cetățuia Neamțu. NEGRUZZI, S. I 168. DLRLC
  • 4. tranzitiv Clădi, construi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înălța o casă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote În piața Victor Hugo din Paris, altă generație... i-a înălțat marelui poet o statuie. SADOVEANU, E. 228. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Constantin Brîncoveanu a pus să se înalțe din temelie sau să se rezidească mănăstiri și biserici. IST. R.P.R. 211. DLRLC
  • 5. tranzitiv A ridica vocea, tonul; a pronunța tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Versurile urmau în liniște și bătrînul înălța glasul, îl scobora în note grele, făcînd să răsune încăperea scundă. DUNĂREANU, CH. 79. DLRLC
    • 5.1. reflexiv (Despre voce, glas, sunete) A se auzi (limpede). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Glasul se înălța limpede din umbră. SADOVEANU, O. I 432. DLRLC
  • 6. tranzitiv A ridica pe cineva în rang. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șeful de post a fost înălțat în grad și mutat undeva, la oraș. DUMITRIU, P. F. 55. DLRLC
    • 6.1. figurat A ridica din punct de vedere spiritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înnobila
      • format_quote Poezia înalță sufletul. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Armonia înalță sufletul și-l mîngîie. ALECSANDRI, T. I 288. DLRLC
    • 6.2. reflexiv figurat A se perfecționa, a se desăvârși. DLRLC
      • format_quote Mintea înălțîndu-se... știe observa. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • 6.3. reflexiv A se arăta trufaș; a se mândri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mândri
      • format_quote Cine se înalță se smerește. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.