HI-FI s. f. invar., adj. invar. 1. S. f. invar. High fidelity. 2. Adj. invar. De înaltă fidelitate. [Pr.: haifi, hifi] – Cuv. engl.

hi-fi [At: DEX² / P: haifi / E: eg hi[gh]-fi[delity]] 1-2 ai, sfi (De) înaltă fidelitate.

HI-FI s. f. invar., adj. invar. 1. S. f. invar. Înaltă fidelitate. 2. Adj. invar. De înaltă fidelitate. [Pr.: haifi, hifi] – Cuv. engl.

HI-FI abrev. v. high fidelity.

hi-fi adj. inv. (muz.) Reproducere fidelă a sunetului unei înregistrări muzicale; înaltă fidelitate ◊ „Expansiunea industriei muzicale este stânjenită de prețurile ridicate ale aparaturii hi-fi și discurilor.” Săpt. 28 VI 75 p. 8. ◊ „În a doua jumătate a cincinalului viitor vor apare aparate de înaltă fidelitate, primele radioreceptoare stereo HI-FI românești, realizate după o schemă foarte modernă, cu circuite integrate [...]” R.l. 18 VI 80 p. 5 [pron. haifi] (abreviere din engl. americ. hi[gh] fi[delity]; cf. fr. hi-fi; PR 1956, BD 1970; D. Am.; DEX-S)

+hi-fi (engl.) [pron. haĭfaĭ] adj. invar. (înregistrări ~)