2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NACAFA, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale. – Var. năcăfală s. f.] – Din tc. nafaka.
nacafa sf vz nafaca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NACAFA, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
NACAFA, nacafale, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Capriciu, toană; pretenție, preocupare. I-i dragă doamna lui, care-i tînără și cu multe nacafale. SADOVEANU, O. L. 254. Pentru izbînda legămintelor... dator era să-și calce pe inimă, răbdîndu-i cu abnegație toate nacafalele. C. PETRESCU, A. R. 17. Păcat că nu m-au dat să-nvăț filozofia! eu ieșeam filozof, să nu crezi că spun mofturi! filozof: asta era nacafaua mea, nu negustor! CARAGIALE, O. II 346. 2. Necaz, belea, pacoste. (Atestat în forma năcăfa) Și popia are multe năcăfale, e greu de purtat. CREANGĂ, A. 22. 3. (Popular) Bir; tain. Și-mi cerea, măre, cerea, Nacafaua cînd făcea, Tot de casă, Vacă grasă. TEODORESCU, P. P. 578. – Variantă: năcăfa s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nacafà f. 1. Mold. neajuns, nevoie: și popia are multe nacafale, e greu de purtat CR.; 2. soartă: i-a fost nacafaua; filozof, asta era nacafaua mea, nu negustor CAR. [Metateză din nafacà, leafă (în special leafa zilnică a ienicerilor) = turc. NAFAKA, subzistență (serb. NAFAKA, soartă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nacafá (din nafaca, d. turc. nafaka, [ar. nafakat], pensiune alimentară, solda zilnică a ienicerilor). Vechĭ. (nafaca). Pensiune, porțiune, tain. Fig. (nacafa). Soartă. Azĭ. Fam. (nacafale). Greutățĭ, belele: fie-care meserie are nacafelel eĭ. Obiceĭurĭ saŭ pretențiunĭ plicticoase, mofturĭ: da multe nacafale maĭ are și cucoana asta!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂCĂFALĂ s. f. v. nacafa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nacanfa sf vz nafaca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nafaca sf [At: NECULCE, L. 35 / V: nacafa, (Pl: năcăfale), nacanfa, năcăfală (Pl: năcăfeli) / Pl: ~le / E: tc nafaka] 1 (Înv) Totalitate a mijloacelor de subzistență, în bani sau în natură, care îi revin cuiva pentru un timp determinat Si: mertic, porție, tain. 2 (Înv) Salariu. 3 (Înv) Pensie. 4 (Rar; îf nacafa) Ospăț. 5 (Îrg; îaf) Obicei. 6 (Rar; îaf) Pasiune pentru ceva Si: preocupare. 7 (Îrg; îaf) Pretenție. 8 (Îrg; îaf) Capriciu. 9 (Reg; îaf) Necaz. 10 (Reg; îaf) Belea. 11 (Reg; îaf) Defect. 12 (Reg; îaf) Viciu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năcăfală sf vz nafaca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂCĂFA s. f. v. nacafa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nafacà f. V. nacafà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nafacá V. nacafa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!nacafa (înv., reg.) s. f., art. nacafaua, g.-d. art. nacafalei; pl. nacafale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!nacafa/năcăfală (înv., reg.) s. f., art. nacafaua/năcăfala, g.-d. art. nacafalei/năcăfalei; pl. nacafale/năcăfale, art. nacafalele/năcăfalele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nacafa s. f., art. nacafaua, g.-d. art. nacafalei; pl. nacafale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năcăfală v. nacafa
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NACAFA s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nacafa s. v. BELEA. BUCLUC. CAPRICIU. CHEF. DANDANA. DEPRINDERE. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. ÎNCURCĂTURĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. PACOSTE. POCINOG. POFTĂ. PROSTEALĂ. RĂU. SCLIFOSEALĂ. SUPĂRARE. TOANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAFACA s. v. leafă, remunerație, retribuție, salariu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nafaca s. v. LEAFĂ. REMUNERAȚIE. RETRIBUȚIE. SALARIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
nafaca (-ale), s. f. – 1. Rație, porție, dietă. – 2. Necesitate, nevoie. – 3. Soartă, noroc. – Var. nacafa. Tc. (arab.) nafaka (Șeineanu, II, 267; Lokotsch 1532), cf. ngr. ἀναφαϰᾶς. Sec. XVIII, înv., cu primele două sensuri.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nafaca, nafacale, s.f. (înv.) 1. toate mijloacele de subzistență (în bani și în natură) ce-i revin unei persoane; porție, tain, mertic. 2. salariu, leafă; pensie. 3. (cu forma nacaf) ospăț, praznic. 4. (cu forma nacafa) obicei, deprindere, nărav. 5. (cu forma nacafa) preocupare, pasiune. 6. pretenție; capriciu, toană. 7. necaz, neajuns; belea, pacoste, năpastă. 8. defect, viciu.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) Plural și: năcăfale. | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F149) Plural și: năcăfale. | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nacafa, nacafalesubstantiv feminin
-
- I-i dragă doamna lui, care-i tînără și cu multe nacafale. SADOVEANU, O. L. 254. DLRLC
- Pentru izbînda legămintelor... dator era să-și calce pe inimă, răbdîndu-i cu abnegație toate nacafalele. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
-
- 2. Pasiune, preocupare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pasiune preocupare
- Păcat că nu m-au dat să-nvăț filozofia! eu ieșeam filozof, să nu crezi că spun mofturi! filozof: asta era nacafaua mea, nu negustor! CARAGIALE, O. II 346. DLRLC
-
-
- Și popia are multe năcăfale, e greu de purtat. CREANGĂ, A. 22. DLRLC
-
-
- Și-mi cerea, măre, cerea, Nacafaua cînd făcea, Tot de casă, Vacă grasă. TEODORESCU, P. P. 578. DLRLC
-
etimologie:
- nafaka DEX '98 DEX '09