3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic.

NĂVÁLNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic.

năvalnic, ~ă [At: PSALT. 148 / V: (îrg) ~arn~, nevarn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: năvală + -nic] 1 a Care nu poate fi domolit, potolit, stăpânit Si: aprig, furtunos, impetuos, violent. 2 a Cumplit. 3 a (Rar) Greu de suportat. 4 sm (Rar) Năvălitor (1). 5 a (Trs) Foarte mare și puternic. 6 sn Specie de ferigă cu frunzele late, lucitoare dispuse în rozete, folosită în medicina populară și în descântece Si: (reg) iarba-ciutei, limba-cerbului, limba-vacii, limba-vecinei (Scolopendrium vulgare). 7 sn (Bot; reg) Ferigă (Polystichum filix mas). 8 sn (Bot; reg) Ferigă de câmp (Pteridium aquilium). 9 s (Bot; reg) Odolean (Valeriana officinalis). 10 sn (Bot; reg) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 11 sn (Reg; îe) A avea ~ A fi iubit, simpatizat de lume. 12 s (Reg; îae) Se spune despre o prăvălie care are mulți clienți.

NĂVÁLNIC2, -Ă, năvalnici, -e, adj. Furtunos, impetuos. Avea în inimă-i... o pornire năvalnică. GALACTION, O. I 197. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. ◊ (Adverbial) Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrțîitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. REBREANU, R. I 134. Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii. COȘBUC, P. II 31. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede, cu torente, cu puhoaie. Era Dunărea mare și năvalnică din martie. DUMITRIU, N. 135.

NĂVÁLNIC1 s. m. Ferigă cu frunzele mari, lucitoare, în formă de rozetă, folosită în medicină (Scolopendrium vulgare). Mi-a poroncit oftînd S-adun în faptul zilei și flori și buruiene, Năvalnic, odoleană, sulcină, sinziene. ALECSANDRI, T. II 201.

NĂVÁLNIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care năvălește și nu poate fi oprit, stăpânit; impetuos; violent. Pornire ~că. 2) și adverbial (despre ape curgătoare) Care curge cu intensitate și repeziciune. /năvală + suf. ~nic

NĂVÁLNIC1 ~ci m. Plantă erbacee reprezentând o varietate a ferigii, dar cu frunze întregi, lucioase, care crește prin locuri umede, fiind folosită în scopuri medicinale. /năvală + suf. ~nic

năvalnic a. și adv. impetuos: sare năvalnic. ║ m. 1. plantă cu proprietăți amare din care se face un ceaiu bun pentru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odolean (pisicile dau năvală la această plantă).

năválnic, -ă adj. (d. năvală). Impetuos. Adv. În mod impetuos. S.m. Ferigă. Limba vecineĭ, o plantă întrebuințată contra tuseĭ și pe care fetele de la țară o poartă în sîn cu speranță că așa vor năvăli pețitoriĭ la ele (scolopendrium/vulgare saŭ officinarum). Munt. Mold. Valeriană. – Vechĭ și năvarnic și nevarnic. V. odoleană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năválnic1 adj. m., pl. năválnici; f. năválnică, pl. năválnice

năválnic adj. m., pl. năválnici; f. sg. năválnică, pl. năválnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂVÁLNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. v. dezlănțuit. 3. v. impetuos. II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.

NĂVALNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Dansează într-un ritm ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năválnic, s.m. – (bot.) Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în med. pop. (Philitis scolopendrium) Se mai numește limba cerbului, limba boului, iar în Borșa, limba vecinului, „deoarece vecinul are limbă lungă și spune din re’ voință ce nu ar fi de spus” (A. Coman, cf. Nădișan, 2000: 68). – Din năvală (der. regr. din năvăli < sl. navaljati) + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: năvalnic (adj.)
năvalnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicul
  • năvalnicu‑
  • năvalnică
  • năvalnica
plural
  • năvalnici
  • năvalnicii
  • năvalnice
  • năvalnicele
genitiv-dativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicului
  • năvalnice
  • năvalnicei
plural
  • năvalnici
  • năvalnicilor
  • năvalnice
  • năvalnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: năvalnic (plantă)
năvalnic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicul
  • năvalnicu‑
plural
  • năvalnici
  • năvalnicii
genitiv-dativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicului
plural
  • năvalnici
  • năvalnicilor
vocativ singular
plural
Intrare: năvalnic (s.m., invadator)
năvalnic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicul
  • năvalnicu‑
plural
  • năvalnici
  • năvalnicii
genitiv-dativ singular
  • năvalnic
  • năvalnicului
plural
  • năvalnici
  • năvalnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năvalnic (adj.)

  • 1. adesea adverbial Care nu poate fi domolit, stăpânit.
    exemple
    • Avea în inimă-i... o pornire năvalnică. GALACTION, O. I 197.
      surse: DLRLC
    • Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223.
      surse: DLRLC
    • Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrțîitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. REBREANU, R. I 134.
      surse: DLRLC
    • Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii. COȘBUC, P. II 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ape curgătoare) Care curge repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Era Dunărea mare și năvalnică din martie. DUMITRIU, N. 135.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Năvală + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09

năvalnic (plantă)

  • 1. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ferigă attach_file un exemplu
    exemple
    • Mi-a poroncit oftînd S-adun în faptul zilei și flori și buruiene, Năvalnic, odoleană, sulcină, sinziene. ALECSANDRI, T. II 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Năvală + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09