năvalnic, s.m. – (bot.) Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în med. pop. (Philitis scolopendrium) Se mai numește limba cerbului, limba boului, iar în Borșa, limba vecinului, „deoarece vecinul are limbă lungă și spune din re’ voință ce nu ar fi de spus” (A. Coman, cf. Nădișan, 2000: 68). – Din năvală (der. regr. din năvăli < sl. navaljati) + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).