4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.

nătângi [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 12 / Pzi: ~gesc / E: nătâng] 1 vr (Rar) A deveni nătâng (1) Si: a se prosti, a se tâmpi. 2 vr (Pop) A se încăpățâna. 3 vr (Pex) A se îndârji. 4 vi (Reg) A face mofturi la mâncare. corectată

A SE NĂTÂNGÍ mă ~ésc intranz. rar1) A deveni nătâng. 2) A stărui într-o acțiune sau într-o atitudine contrar bunului-simț. /v. nătâng

NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.

nătâng, ~ă [At: PANN, P. V. III, 102/15 / V: (înv) ~tăng, net~, ~ting / Pl: ~ngi, ~nge / E: slv нєтѧгъ „leneș”] 1-2 smf, a (Persoană) fără inteligență Si: (reg) nătânt (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) lipsită de pricepere. 5 a (Înv; d. sentimente, manifestări sau acțiuni ale omului) Fără sens Si: prostesc. 6 a (Rar; d. oameni) Nepriceput (15). 7 a (Rar; d. oameni) Naiv (2). 8 a (Rar; d. oameni) Neîndemânatic (3). 9 a (Reg; d. oameni și animale) Care nu mai este în stare de nimic Si: neputincios (2), slab. 10 a (Înv) Încăpățânat. 11 a (Înv) Supărăcios. 12 a (Înv) Nervos (13). 13 sm (Reg) Cal nărăvaș. 14 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută nătânga (14).

netâng, ~ă a vz nătâng[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: natâng LauraGellner

NĂTÎ́NG, -Ă, nătîngi, -e, adj. 1. Mărginit la minte, prostănac; neîndemînatic, stîngaci, nepriceput. Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27. Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183. ◊ (Adverbial) Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312. ◊ (Substantivat) Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2. Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259. 2. Îndărătnic, încăpățînat. Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26. Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109. Măi, măi, măi, că nătîng mai ești...Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155.

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu

nătâng a. Mold. stângaciu: înțelege-mă, ființă nătângă! AL. [Slav. NETŎGŬ, leneș].

nătî́ng, -ă adj. (vsl. ne-tongŭ, leneș, d. tongŭ, viteaz. V. tîng, po-tîng, tînguĭesc, tînjală). Stîngacĭ, nepriceput, bleg, tîng: Mîna stîngă să țĭ-o frîngă, să rîmîĭ cu ĭa nătîngă (P.P. din Orheĭ, Șez. 30, 204).

nătîngésc (mă) v. refl. Mă fac nătîng.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătângí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 să nătângeáscă

nătângí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nătângeáscă

nătấng adj. m., s. m., pl. nătấngi; adj. f., s. f. nătấngă, pl. nătấnge

nătấnga (dans) s. f. art., neart. nătấngă, g.-d. art. nătấngii

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTÂNGÍ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

arată toate definițiile

Intrare: nătângi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nătângi
  • nătângire
  • nătângit
  • nătângitu‑
  • nătângind
  • nătângindu‑
singular plural
  • nătângește
  • nătângiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nătângesc
(să)
  • nătângesc
  • nătângeam
  • nătângii
  • nătângisem
a II-a (tu)
  • nătângești
(să)
  • nătângești
  • nătângeai
  • nătângiși
  • nătângiseși
a III-a (el, ea)
  • nătângește
(să)
  • nătângească
  • nătângea
  • nătângi
  • nătângise
plural I (noi)
  • nătângim
(să)
  • nătângim
  • nătângeam
  • nătângirăm
  • nătângiserăm
  • nătângisem
a II-a (voi)
  • nătângiți
(să)
  • nătângiți
  • nătângeați
  • nătângirăți
  • nătângiserăți
  • nătângiseți
a III-a (ei, ele)
  • nătângesc
(să)
  • nătângească
  • nătângeau
  • nătângi
  • nătângiseră
Intrare: nătâng (adj.)
nătâng1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătâng
  • nătângul
  • nătângu‑
  • nătângă
  • nătânga
plural
  • nătângi
  • nătângii
  • nătânge
  • nătângele
genitiv-dativ singular
  • nătâng
  • nătângului
  • nătânge
  • nătângei
plural
  • nătângi
  • nătângilor
  • nătânge
  • nătângelor
vocativ singular
plural
Intrare: nătâng (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătâng
  • nătângul
  • nătângu‑
plural
  • nătângi
  • nătângii
genitiv-dativ singular
  • nătâng
  • nătângului
plural
  • nătângi
  • nătângilor
vocativ singular
  • nătângule
plural
  • nătângilor
Intrare: nătânga (dans)
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătângă
  • nătânga
plural
genitiv-dativ singular
  • nătângi
  • nătângii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătângi

etimologie:

  • vezi nătâng
    surse: DEX '98 DEX '09

nătâng (adj.)

  • 1. Fără inteligență, fără pricepere.
    exemple
    • Frate-meu cel mare, nătîng și neastîmpărat, cum îl știi, fuge la ușă să deschidă. CREANGĂ, P. 27.
      surse: DLRLC
    • Da cum focu să nu plîng, C-am luat bărbat nătîng! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 183.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Zaharia Duhu trăgea de cravată și rîdea nătîng. C. PETRESCU, R. DR. 312.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: prostesc
  • exemple
    • Așa-i; decît, vezi d-ta, bătrînii sînt nătîngi; ei știu una și bună. HOGAȘ, H. 26.
      surse: DLRLC
    • Mogorogea, nătîng și zgîrcit cum era, începe a striga la mine. CREANGĂ, A. 109.
      surse: DLRLC
    • Măi, măi, măi, că nătîng mai ești... – Cît un catîr și giumătate! ALECSANDRI, T. 1155.
      surse: DLRLC

etimologie:

nătâng, -ă (persoană) nătângă

  • 1. Persoană fără inteligență, fără pricepere.
    exemple
    • Un ziarist... m-a tratat de nătîng, zicînd că am spus o enormitate. GHICA, S. 2.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Om nepriceput, naiv, neîndemânatic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mulți nătîngi în lume vor crede nencetat, Că un bătrîn cu mintea întrece pe trei juni. NEGRUZZI, S. II 259.
      surse: DLRLC
  • 3. Om îndărătnic, încăpățânat; om supărăcios, nervos.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: