11 definiții pentru năstav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstav2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: ns cf năstrăvit] (Nob) 1 Boală grea. 2 Dureri ale nașterii.

năstav1 [At: MAG. IST. II, 134 /22 / V: nas~, (reg) sf / Pl: ~uri / E: drr năstrăvi cf slv наставъ[1]] (Îrg) 1 sn Călăuzire venită din partea divinității. 2 sn Imbold interior. 3 sn Înclinație. 4 sn (Reg; îe) A avea ~ă la cap A fi deștept, priceput. 5 av Cu putere. corectată

  1. În original, incorect: иаставъ LauraGellner

NĂSTÁV, năstavuri, s. n. (Învechit) 1. Îndemn, imbold, impuls. De îndată cu năstavul acel plin de bunătate S-au apropiat [amorul] de dînșii. CONACHI, P. 87. 2. Înclinare, pornire către ceva, aptitudine, talent.

NĂSTÁV, năstavuri, s. n. (Înv.) 1. Îndemn, imbold. 2. Aptitudine, talent. – Slav (v. sl. nastavŭ „îndrumare”).

NĂSTAV s. n. (Mold., ȚR) Îndrumare, călăuzire, povățuire. A: Sultan Mustafa, din năstav dumnezeiesc, vrînd să mînglie bătrînețile bătrînului Ioan-Vodă ... au poroncit de s-au dat domnia Moldovei fiului său celui mai mare. GHEORGACHI. B: Dat-au Dumnezeu și împărăției năstav și au lăsat după a țării poftă, alegere și rugăciune. R. GRECEANU. Singur Dumnezeu care au făcut ceriul și pământul au dat năstav Isaii<i> prorocul de au poroncit pentru tine. LET. 1758, 113v. Igumenul mănăstirii, dîndu-i-se năstav de la Dumnezeu, deate știre patriarhului. MINEIUL (1776). ♦ (Mold.) Impuls, îndemn, imbold (interior); înclinație. Poate fi nastavul firii spre aceasta orînduită. CANTEMIR, IST. Etimologie: năstăvi. Cf. sl. nastavŭ. Vezi și năstavnic, năstăvire. CL n ă s l i t u r ă, n ă s t ă v i r e, s t r ă m u r a r e.

năstav n. Mold. inspirațiune divină. [Slav. NASTAVŬ, instituțiune].

năstáv n., pl. urĭ (vsl. nastavŭ, instituțiune, direcțiune. V. postav). Est. Rar azĭ. Îndemn, îmboldire, poruncă (misiune) divină saŭ inspirațiune: vai mĭe, năstav de sus! (Beld. 968, Let. 3,359 și Con. 263 și 275). Noroc, șansă: dă-ĭ, Doamne, năstav bun! Boală grea: l-a păcălit năstavu. Munt. Durerile nașteriĭ: a apucat-o a apucat-o năstavu.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSTÁV s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

năstav s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năstáv (năstávuri), s. n.1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstáv2 s.n. (reg.) boală grea.

Intrare: năstav
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstav
  • năstavul
  • năstavu‑
plural
  • năstavuri
  • năstavurile
genitiv-dativ singular
  • năstav
  • năstavului
plural
  • năstavuri
  • năstavurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstav învechit

etimologie: