12 definiții pentru stimul (imbold)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.

STIMUL, (1) stimuluri, s. n., (2) stimuli, s. m. 1. S. n. (Rar) Stimulent, imbold. 2. S. m. Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant. – Din lat., fr. stimulus.

stimul [At: I. IONESCU, M. 356 / Pl: (1) ~uri , (2) ~i / E: lat, fr stimulus] 1 sn Factor care stimulează (1) Si: impuls, îndemn, pornire, îmboldire (îrg) năstav1, stimulent (1), stimulare (2), (înv) porneală, (grî) parachinisis, (reg) bold. 2 sm Factor care declanșează, care activează sau intensifică un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică Si: excitant.

STIMUL, stimuluri, s. n. (Rar) Stimulent, imbold. Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face în viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. ♦ (Fiziol.) Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.

STIMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].

STIMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)

STIMUL1 ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus

*stímul n., pl. e (lat. stimulus, din *stigmulus. V. instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stimul2 (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul2 (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul (imbold) s. n., pl. stimuluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

Intrare: stimul (imbold)
stimul2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimul
  • stimulul
  • stimulu‑
plural
  • stimuluri
  • stimulurile
genitiv-dativ singular
  • stimul
  • stimulului
plural
  • stimuluri
  • stimulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stimul, stimulurisubstantiv neutru

  • 1. rar Imbold, stimulent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face în viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.