15 definiții pentru stimulent stimulant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. Spec. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. Cf. fr. stimulant.

stimulent, ~ă [At: NEGULICI / V: ~lant / Pl: ~nți, ~e / E: fr stimulent] 1 sn și (rar) sm Stimul (1). 2-3 sn, a (Medicament, substanță etc.) care excită sau intensifică activitatea unui organ sau a unui sistem de organe, ori care se folosește ca reconfortant împotriva oboselii Vz excitant, stimul (2).

STIMULÉNT, stimulente, s. n. 1. Ceea ce stimulează, constituie un impuls, un imbold, un îndemn. Întrecerea socialistă este un puternic stimulent în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2638. 2. Medicament sau substanță care excită activitatea proprie a unui organ sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.

STIMULÉNT s.n. 1. Ceea ce stimulează, dă un avânt nou; impuls, imbold, îndemn. 2. Medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau a unui sistem de organe. [Cf. fr. stimulant].

STIMULÉNT s. n. 1. ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. medicament, substanță care excită activitatea unui organ sau sistem de organe. (după fr. stimulant)

STIMULÉNT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimulează la o acțiune; îndemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) Substanță (medicamentoasă) care stimulează activitatea fizică sau psihică a organismului; excitant. ~ cardiac. ~ nervos.~ biogen substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale. /v. a stimula

stimulent n. 1. ceea ce stimulează: a face uz de stimulente; 2. fig. îmboldire: un stimulent în contra apatiei.

stimulant, ~ă a, sn vz stimulent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stimulént s. n., pl. stimulénte

stimulént s. n., pl. stimulénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STIMULÉNT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ți senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)

STIMULENT s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimul. (~ senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STIMULÉNT, -Ă, stimulénți, -te, s. m., adj. 3. S. m. (Med.) Stimulent (2). 4. Adj. Care stimulează, stimulator. ◊ Acțiune stimulentă. [folosit în corpul DEX]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO, FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar dacă ambiția este în sine un viciu, deseori ea este un stimulent pentru virtuți – Quintilian, „De institutione oratoria”, 1, 2, 22.

Intrare: stimulent
stimulent substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimulent
  • stimulentul
  • stimulentu‑
plural
  • stimulente
  • stimulentele
genitiv-dativ singular
  • stimulent
  • stimulentului
plural
  • stimulente
  • stimulentelor
vocativ singular
plural
stimulant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stimulant
  • stimulantul
  • stimulantu‑
  • stimulantă
  • stimulanta
plural
  • stimulanți
  • stimulanții
  • stimulante
  • stimulantele
genitiv-dativ singular
  • stimulant
  • stimulantului
  • stimulante
  • stimulantei
plural
  • stimulanți
  • stimulanților
  • stimulante
  • stimulantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stimulent stimulant

  • 1. Ceea ce stimulează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: imbold impuls îndemn un exemplu
    exemple
    • Întrecerea socialistă este un puternic stimulent în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2638.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Medicament, substanță care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Stimulent biogen = substanță activă din punct de vedere biologic, care se formează în țesuturile animale și vegetale.
      surse: NODEX

etimologie: