2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui.

năpăstuit, ~ă smf, a [At: GCR I, 84/33 / Pl: ~iți, ~e / E: năpăstui] 1-2 (Persoană) căreia i se face o nedreptate. 3-4 (Om) asuprit. 5-6 (Persoană) care este învinuită pe nedrept.

NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. 1. Asuprit, oprimat, nedreptățit. (Substantivat) Cei năpăstuiți să vie la mine și-și vor afla dreptatea. FILIMON, la TDRG. 2. Ponegrit, defăimat, calomniat.

NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă.

năpăstui [At: COD. VOR. 112/24 / Pzi: ~esc / E: slv напастовати] (Înv) 1 vt A ispiti. 2 vt (Fșa) A face cuiva o nedreptate, un rău Si: a nedreptăți. 3 vt A urmări pe cineva cu dușmănie. 4 vt A asupri. 5 vt (Rar; d. necazuri, nenorociri) A atinge pe cineva. 6 vr (Pcf) A se năpusti (4). 7 vt A învinui pe nedrept Si: a calomnia, a defăima, a ponegri. 8 vt (Pcf cu năpusti) A părăsi.

NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A urmări cu dușmănie, a asupri, a oropsi; a persecuta. Pe dușmani i-a năpăstuit și i-a strîns aspru în chingi. SADOVEANU, O. VIII 90. El n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat pe unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică. REBREANU, R. II 66. De el ascultam totdeauna și la dînsul căutam scăpare cînd eram năpăstuit. SLAVICI, O. I 72. 2. A ponegri, a defăima, a învinui pe nedrept; a calomnia. Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfînta dreptate, am să-i duc un fes roș și un tulpan untdelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă. ȘEZ. V 10.

A NĂPĂSTUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A face să suporte o năpastă; a oropsi; a urgisi. 2) A învinui fără nici un temei. /<sl. napastovati

năpăstuì v. 1. a asupri, a impila pe nedrept: unii năpăstuesc omul chiar pe sfânta dreptate CR.; 2. a învinui fără temeiu: ce o năpăstuești și tu? AL. [Tras din năpaste].

năpăstuĭésc v. tr. (d. năpastie saŭ vsl. napastovati. V. năpădesc). Acuz pe nedrept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năpăstuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 să năpăstuiáscă

năpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpăstuiáscă

năpăstui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiesc, conj. năpăstuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPĂSTUÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat.

NĂPĂSTUÍT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit.

NĂPĂSTUIT adj., s. 1. adj. nedreptățit, oropsit, persecutat, urgisit, (pop.) obidit. (Om ~.) 2. adj., s. asuprit, exploatat, împilat, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Masele ~ s-au ridicat la luptă.)

năpăstuit adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT.

NĂPĂSTUÍ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ispiti, momi, ponegri, seduce, tenta.

NĂPĂSTUÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.

năpăstui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ATRAGE. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ISPITI. MOMI. PONEGRI. SEDUCE. TENTA.

NĂPĂSTUI vb. 1. a nedreptăți, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a urgisi, (înv. și reg.) a strîmbătăți, (înv.) a obidi, (grecism înv.) a catatrexi. (Multă vreme l-a ~ fără motiv.) 2. a asupri, a exploata, a împila, a împovăra, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

arată toate definițiile

Intrare: năpăstuit
năpăstuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstuit
  • năpăstuitul
  • năpăstuitu‑
  • năpăstui
  • năpăstuita
plural
  • năpăstuiți
  • năpăstuiții
  • năpăstuite
  • năpăstuitele
genitiv-dativ singular
  • năpăstuit
  • năpăstuitului
  • năpăstuite
  • năpăstuitei
plural
  • năpăstuiți
  • năpăstuiților
  • năpăstuite
  • năpăstuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năpăstui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năpăstui
  • năpăstuire
  • năpăstuit
  • năpăstuitu‑
  • năpăstuind
  • năpăstuindu‑
singular plural
  • năpăstuiește
  • năpăstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năpăstuiesc
(să)
  • năpăstuiesc
  • năpăstuiam
  • năpăstuii
  • năpăstuisem
a II-a (tu)
  • năpăstuiești
(să)
  • năpăstuiești
  • năpăstuiai
  • năpăstuiși
  • năpăstuiseși
a III-a (el, ea)
  • năpăstuiește
(să)
  • năpăstuiască
  • năpăstuia
  • năpăstui
  • năpăstuise
plural I (noi)
  • năpăstuim
(să)
  • năpăstuim
  • năpăstuiam
  • năpăstuirăm
  • năpăstuiserăm
  • năpăstuisem
a II-a (voi)
  • năpăstuiți
(să)
  • năpăstuiți
  • năpăstuiați
  • năpăstuirăți
  • năpăstuiserăți
  • năpăstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • năpăstuiesc
(să)
  • năpăstuiască
  • năpăstuiau
  • năpăstui
  • năpăstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năpăstuit

etimologie:

  • vezi năpăstui
    surse: DEX '98 DEX '09

năpăstui

  • 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva.
    exemple
    • Pe dușmani i-a năpăstuit și i-a strîns aspru în chingi. SADOVEANU, O. VIII 90.
      surse: DLRLC
    • El n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat pe unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică. REBREANU, R. II 66.
      surse: DLRLC
    • De el ascultam totdeauna și la dînsul căutam scăpare cînd eram năpăstuit. SLAVICI, O. I 72.
      surse: DLRLC
  • 2. A învinui pe nedrept.
    exemple
    • Pentru c-am năpăstuit-o chiar pe sfînta dreptate, am să-i duc un fes roș și un tulpan untdelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă. ȘEZ. V 10.
      surse: DLRLC

etimologie: