3 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare.

mustra1 [At: VARLAAM, C. 254 / V: (reg) mușt~ / Pzi: mustru și (pop) ~rez / E: ml monstrare] 1 vrim (Olt) A se spune. 2 vrim (Olt) A se bănui. 3 vt A-și arăta prin cuvinte nemulțumirea față de atitudinea sau faptele cuiva Si: a certa, a dojeni Vz a dezaproba, a imputa, a reproșa, (pop) a probozi. 4 vt (Îlv) A-l ~ (pe cineva) cugetul (sau conștiința, inima) A-și face reproșuri. 5 vr A-și imputa singur, fără cuvinte faptele săvârșite, comportarea, atitudinea. 6 vt (Înv; c. i. atitudinea, faptele omului) A condamna. 7 vt (Reg; înv; îe) Mă ~ră nevasta cu... Mă ceartă nevasta și mă bănuiește că o înșel cu... 8 vrr (Mar) A se lua la întrecere. 9 vt (Îvr) A profera. 10 vi (Trs; sst) A striga. 11 vt (Înv) A insulta. 12 vt (Înv) A amenința. 13 vt (Înv) A pedepsi. 14 vt (Înv) A înfrunta.

mustra2 vt [At: L. ROM. 1963, nr. 2, 154 / Pzi: mustru / E: ger mustern] (Reg) A zugrăvi.

MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A dojeni, a certa pe cineva; a reproșa cuiva. O mustra că o găsește în fiecare an mai slabă și mai lipsită de vlagă. C. PETRESCU, A. 399. Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. Mult mă mustră măicuța Să las seara ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. ◊ Expr. A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a-și face reproșuri, a simți remușcări, a se căi. Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau. ODOBESCU, S. III 45. Lasă-mă să fug... cugetul mă mustră. ALECSANDRI, T. I 207. Nu te mustră cugetul că ești necredincios femeii d-tale? id. T. 313. ◊ Refl. Vede... rînjetu ăsta și se mustră singur. DUMITRIU, N. 170. Iarăși se simțea crescut în casa Boarului și se mustra pentru greșelile ce le-a făcut. SLAVICI, N. I 67.

A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproșuri și observații aspre; a dojeni. * ~ pe cineva cugetul (sau conștiința) a avea remușcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare

mustrà v. a certa cu vorbe aspre, a imputa cu severitate. [Lat. MONSTRARE, a arăta: restrâns românește la a arăta greșeli, abateri, de unde sensul modern].

MÓSTRĂ, mostre, s. f. 1. Exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mústră s. f.] – Din ngr. móstra.

MÚSTRĂ2 s. f. v. mostră.

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRU s. n. v. mustră1.

MÚȘTRU s. n. v. mustră1.

mostră sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 97 / V: (înv; nrc) mons~, (îvr) mus~ (Pl și: muștre), mustru (Pl: mustri) sm, muștră / Pl: ~re / E: ngr μόστρα] 1 (Înv) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de imitație în privința formei, a alcătuirii Si: model (1), exemplu. 2 (Reg) Alesătură. 3 (Înv) Exemplu care merită să fie urmat, imitat Si: pildă. 4 (Ban; Trs, îf mustră) Tipar pentru pieptare Vz model. 5 Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte Si: eșantion, (reg) modă1 Vz probă. 6 (Îs) Târg de ~re Târg la care un stat, diverse întreprinderi etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 7 Formă particulară care, prin însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală. corectat(ă)

mustră1 sf [At: IST. AM. 15718 / V: ~ru, (reg) muștăr, muștru sn, mușt~ / Pl: ~re / E: pn musztra, mg mustra] 1 (Îvp) Instrucție militară Si: (înv) ocenie, șmotru, (iuz) muștruluială (1), (nob) mustreală (1). 2 (Pex) Manevră (1). 3 Trecere în revistă (a unor unități militare) Si: inspecție. 4 (Rar) Militărie.

MÓSTRĂ, mostre, s. f. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mústră s. f.] – Din ngr. móstra.

MÓSTRĂ, mostre, s. f. 1. Cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material, sau un obiect dintr-o serie de obiecte de același fel, după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; probă, eșantion, model. O mostră de stofă.Tîrg de mostre = tîrg la care diferitele industrii își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 2. Fig. Exemplu, pildă, model. Am văzut pînă acuma cîteva mostre, pentru a înțelege felul cum critică d. Bogdan. GHEREA, ST. CR. II 15. – Variantă: (regional) mústră (COȘBUC, P. I 249) s. f.

MÚSTRĂ2, mustre, s. f. (Regional învechit; și în forma muștră) Exercițiu militar, instrucție. Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22. N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144. Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. – Variante: múștră s. f., múștru (ALECSANDRI, T. 4), mústru (KOGĂLNICEANU, S. 42) s. n.

MÓSTRĂ s.f. 1. Parte dintr-o cantitate de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora. ◊ Târg de mostre = târg la care diferitele industrii își expun produsele spre a le face cunoscute. 2. (Fig.) Exemplu, pildă, model. < it. mostra, cf. germ. Muster].

MÓSTRĂ s. f. 1. cantitate mică de material sau de obiecte după care se pot aprecia anumite caracteristici ale acestora; eșantion. ♦ model. ◊ Târg de mostre = târg la care se expun mostre (1). 2. (fig.) exemplu, pildă. (< ngr., it. mostra)

móstră-etalón s. f. Eșantion-model ◊ „Acțiunea inițiată în cadrul întrecerii [...] pentru obținerea de produse la nivelul mostrei-etalon. Sc. 17 IV 62 p. 1. ◊ „[Se constată] diminuarea calităților inițiale ale unor produse ale industriei alimentare față de mostra-etalon, diversificarea prea lentă a unor sortimente ce pot fi folosite rapid în bucătărie (semiindustrializatele, ketering etc.) [...]” I.B. 6 V 74 p. 1 (din mostră + etalon)

MÓSTRĂ ~e f. 1) Parte dintr-un material sau dintr-o substanță după care se poate stabili calitatea întregului; probă; eșantion. 2) Obiect care servește drept orientare pentru o reproducere sau o imitație; exemplu; model. /<ngr. móstra, germ. Muster

mostră f. probă, model (de stofă). [Nemț. MUSTER].

muștră f. Tr. exercițiu militar: Badea scos la muștră POP. [Ung. MUSTRA, din nemț. Muster].

*móstră și (maĭ rar) mústră f., pl. e (ngr. móstra, it. mostra [d. mostrare, a arăta], de unde și germ. muster, ung. mustra, pol. mustra și musztra. V. mustru, monitor). Probă, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ (fr. échantillon). – Vechĭ mustră și muștră (după pol. ung.) și mustru, muștru (după șmotru), exercițiŭ militar, șmotru, ucenie. Vechĭ muștră (după ung.), modă, model.

mústru și mustréz, a v. tr. (lat. monstrare, a arăta, a înștiința, a sfătui, d. monstrum, minune, monstru, arătare, d. monére, a sfătui; it. mostrare, a arăta, cat. sp. pg. mostrar, V. monstru, monitor, monetă, mostră). Cert, dojenesc, judec, fac observațiunĭ, împut, reproșez: stăpînu îl mustră pe servitor, tata pe fiŭ pentru neglijență. A te mustra cugetu, a avea remușcărĭ, a te căi de o faptă rea. V. mogorogesc, ocărăsc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mustru, 3 mustră; conj. prez. 1 sg. să mustru, 3 să mustre

mustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mustru, 2 sg. mustri, 3 mustră

mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. și pl. mústră

mostră (eșantion) s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre

mustră (manevră) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mustrei; pl. mustre

mostră s. f., g.-d. art. mostrei; pl. mostre

mustră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mustrei; pl. mustre

móstră s. f., g.-d. art. móstrei; pl. móstre

mústră s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

mustra vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. DRĂCUI. ÎNFIERA. ÎNJURA. OCĂRÎ. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

MUSTRA vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

MÓSTRĂ s. 1. v. eșantion. 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos câteva ~ de...)

MÓSTRĂ s. v. exemplu, model, pildă.

mostră s. v. EXEMPLU. MODEL. PILDĂ.

MOSTRĂ s. 1. eșantion, model, probă, (reg.) modă. (O ~ dintr-un material.) 2. exemplu, model, probă, specimen, tip. (Iată mai jos cîteva ~ de...)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ).

mústră (mústre), s. f.1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostragerm. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu).[1]

  1. Varianta muștr, trebuie să fie muștru, iar etimonul maghiar este mustrálni, nu mostrálni Ladislau Strifler

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mustrá, vb. tranz., refl. – 1. A certa, a dojeni. 2. A se lua la întrecere (Papahagi, 1925; D. Pop, 1970). 3. A se înfrunta, a se certa: „Nu-i mândră ca mândrele, / Să mustră cu florile / Pân tăte grădinile” (Țiplea, 1906: 436). – Lat. monstrare „a arăta, a indica; a denunța, a acuza” (Șăineanu; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

mustrá, vb. refl. – A se lua la întrecere (Papahagi 1925; D. Pop 1970). A se înfrunta, a se certa: „Nu-i mândră ca mândrele, / Să mustră cu florile / Pân tăte grădinile” (Țiplea 1906: 436). – Lat. monstrare (DEX, DER).

múștră, múștre, s.f. (înv.) exercițiu militar.

Intrare: mustra
verb (VT91)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mustra
  • mustrare
  • mustrat
  • mustratu‑
  • mustrând
  • mustrându‑
singular plural
  • mustră
  • mustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mustru
(să)
  • mustru
  • mustram
  • mustrai
  • mustrasem
a II-a (tu)
  • mustri
  • muștri
(să)
  • mustri
  • muștri
  • mustrai
  • mustrași
  • mustraseși
a III-a (el, ea)
  • mustră
(să)
  • mustre
  • mustra
  • mustră
  • mustrase
plural I (noi)
  • mustrăm
(să)
  • mustrăm
  • mustram
  • mustrarăm
  • mustraserăm
  • mustrasem
a II-a (voi)
  • mustrați
(să)
  • mustrați
  • mustrați
  • mustrarăți
  • mustraserăți
  • mustraseți
a III-a (ei, ele)
  • mustră
(să)
  • mustre
  • mustrau
  • mustra
  • mustraseră
muștra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mostră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mostră
  • mostra
plural
  • mostre
  • mostrele
genitiv-dativ singular
  • mostre
  • mostrei
plural
  • mostre
  • mostrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular
plural
mustru (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
plural
  • mustri
  • mustrii
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
  • mustri
  • mustrilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monstră
  • monstra
plural
  • monstre
  • monstrele
genitiv-dativ singular
  • monstre
  • monstrei
plural
  • monstre
  • monstrelor
vocativ singular
plural
Intrare: mustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
  • mustru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
vocativ singular
plural
muștăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștru
  • muștrul
  • muștru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • muștru
  • muștrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștră
  • muștra
plural
  • muștre
  • muștrele
genitiv-dativ singular
  • muștre
  • muștrei
plural
  • muștre
  • muștrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mustra, mustruverb

  • 1. A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O mustra că o găsește în fiecare an mai slabă și mai lipsită de vlagă. C. PETRESCU, A. 399. DLRLC
    • format_quote Bătrînii, văzînd astă mare nenorocire și pe nora lor în așa hal, au început a o mustra. CREANGĂ, P. 89. DLRLC
    • format_quote Mult mă mustră măicuța Să las seara ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29. DLRLC
    • format_quote Vede... rînjetu ăsta și se mustră singur. DUMITRIU, N. 170. DLRLC
    • format_quote Iarăși se simțea crescut în casa Boarului și se mustra pentru greșelile ce le-a făcut. SLAVICI, N. I 67. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căi
      • format_quote Mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă să fug... cugetul mă mustră. ALECSANDRI, T. I 207. DLRLC
      • format_quote Nu te mustră cugetul că ești necredincios femeii d-tale? ALECSANDRI, T. 313. DLRLC
etimologie:

mostră, mostresubstantiv feminin

  • 1. Exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O mostră de stofă. DLRLC
    • 1.1. Model. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: model
    • 1.2. Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Obiect care servește drept orientare pentru o reproducere sau o imitație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Am văzut pînă acuma cîteva mostre, pentru a înțelege felul cum critică d. Bogdan. GHEREA, ST. CR. II 15. DLRLC
etimologie:

mustră, mustresubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Exercițiu militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22. DLRLC
    • format_quote N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144. DLRLC
    • format_quote Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic