16 definiții pentru specimen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen.

SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen.

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model sau exemplu care ilustrează un gen, o specie (uneori, mai ales cînd e vorba de oameni, o specie rea, necorespunzătoare). [Bătrînul] apărea, adus ca un specimen rar de longevitate, și la toate întrebările... zîmbea cu bietul lui surîs senil. ANGHEL, PR. 62. Posesorul colecției mi-a mulțumit; dar, deși l-a primit, n-a rămas, cum m-așteptam, destul de încîntat de specimenul meu. CARAGIALE, S. N. 144. Un model de o moară din nou inventată de un romîn și alte specimene de instrumente arătorii. ODOBESCU, S. I 480. – Accentuat și: specímen.

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen.

SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model].

SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen)

SPECIMÉN ~e n. 1) Exemplar, model care ilustrează o specie sau o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; subiect. /<lat. specimen, fr. spécimen

*specimén n., pl. e (fr. spécimen, d. lat. spécimen, speciminis. Cp. cu abdomen, examen, bitum, regim și volum). Mostră, tip, exemplar de probă: un specimen de fluture, un specimen de revistă. Fig. Iron. Ipochimen, tip, specie: ce specimen de om e acesta? V. pramatie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

specimén s. n., pl. speciméne

specimén s. n., pl. speciméne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de...)

SPECIMÉN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

SPECIMEN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos cîteva ~ de...)

specimen s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. OM. PERSOANĂ.

Intrare: specimen
specimen1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specimen
  • specimenul
  • specimenu‑
plural
  • specimene
  • specimenele
genitiv-dativ singular
  • specimen
  • specimenului
plural
  • specimene
  • specimenelor
vocativ singular
plural
specimen2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specimen
  • specimenul
  • specimenu‑
plural
  • specimenuri
  • specimenurile
genitiv-dativ singular
  • specimen
  • specimenului
plural
  • specimenuri
  • specimenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)