2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚRSĂ2, murse, s. f. (Înv.) Semn mic și negru pus pe obraz pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. – Et. nec.

MÚRSĂ2, murse, s. f. (Înv.) Semn mic și negru pus pe obraz pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. – Et. nec.

MÚRSĂ1, murse, s. f. 1. (Reg.) Băutură fermentată preparată din miere amestecată cu apă sau cu lapte; hidromel. 2. (Înv.) Suc, zeamă, must (de fructe, de flori etc.) – Lat. [aqua] mulsa.

MÚRSĂ1, murse, s. f. 1. (Reg.) Băutură fermentată preparată din miere amestecată cu apă sau cu lapte; hidromel. 2. (Înv.) Suc, zeamă, must (de fructe, de flori etc.) – Lat. [aqua] mulsa.

mursă2 sf [At: DAMÉ, T. 47 / Pl: ~se / E: nct] 1 (Reg) Cavitate pe care o prezintă dinții calului, până la vârsta de șase ani Si: (reg) butură, cupă, muscă (56), mișină, negreață. 2 (Rar) Aluniță artificială. 3 (Nob) Neg.

mursă1 sf [At: DOSOFTEI, PS. 225/18 / V: (reg) ~ulsă, mor~ / Pl: ~se / E: ml mulsa] 1 Apă îndulcită cu miere, obținută prin fierberea sau prin spălarea fagurilor storși sau a vaselor și instrumentelor care au servit la storsul fagurilor, la strecuratul mierii. 2 (Reg) Băutură obținută prin fermentare din apă sau lapte îndulcite cu miere, în care se adaugă diferite substanțe aromatice Si: mied (1), hidromel. 3 (Reg) Miere stoarsă din faguri. 4 (Reg) Apă îndulcită cu zahăr Si: sirop. 5 (Spc; Buc) Sirop subțire cu care se ung plăcintele când se scot din cuptor. 6 (Înv) Suc, zeamă, sevă de plante, de fructe, de flori etc. Si: must (2), mustăreață. 7 (Reg; pgn) Sevă. 8 (Spc) Sevă a arborilor Si: must (11), (pop) mustăreață (1), măzgă (1). 9 (Reg) Rachiu fiert întâia oară. 10 (Reg) Must (17).

MÚRSĂ2, murse, s. f. (Învechit) Mic semn negru pus pe obraz pentru a imita o aluniță; benghi. V. aluniță. Își îmbina sprîncenele și-și punea murse. GHICA, S. 66. Plasturile cele negre cu care își făcea murse sau benghiuri false. FILIMON, C. 88.

MÚRSĂ1 s. f. (Mold.) 1. Băutură preparată din miere amestecată cu apă sau lapte. Sfînta Duminecă... ia mursa aceea și iute se duce de o toarnă în fîntlna din grădina ursului. CREANGĂ, P. 214. 2. Suc, sevă, zeamă, must. În privința tăriei, cel mai bun este vinul armaș de Cotnar, făcut din poamă grasă, de culoare galbenă și gros la mursă. La HEM 1682. Mursă stoarsă din sacară. ȘEZ. VIII 66.

MÚRSĂ ~e f. reg. rar Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă sau cu lapte; hidromel. /<lat. [aqua]mulsa

mursă f. 1. apa ce iese din spălatul fagurilor storși; 2. blastur, taftă neagră ce femeile își puneau pe obraz, ca pielița s’arate mai albă: își făcea murse sau benghiuri FIL.; 3. scobitură pe dinții calului ce se șterge, cu încetul prin rosătură. [Lat. MULSA, hidromel].

1) múrsă f., pl. e (lat. it. mulsa, a. î.). Apă îndulcită cu mĭere orĭ cu zahăr, ca cea care rămîne din spălatu fagurilor storșĭ (rTP. 3, 9-12, 103). Acest ceaĭ e mursă, e foarte dulce. V. med.

2) múrsă f., pl. e (cp. cu lat. morsum, pl. -a, bucată mușcată). Munt. Benghĭ, aluniță făcută pe față (lipind un emplastru negru) p. a plăcea. Mișină (la dințiĭ caluluĭ). V. mișină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múrsă (reg., înv.) s. f., g.-d. art. múrsei; pl. múrse

múrsă (băutură, aluniță artificială) s. f., g.-d. art. múrsei; pl. múrse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÚRSĂ s. v. hidromel, mied, mișină, must, sevă, sirop, suc.

mursă s. v. HIDROMEL. MIED. MIȘINĂ. MUST. SEVĂ. SIROP. SUC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

múrsă (múrse), s. f.1. Hidromel, melasă cu apă. – 2. Dulceață, partea dulce a unui lucru. – 3. Pulpă de fructe. Origine îndoielnică. Dacă ideea inițială e cea de „dulce”, ar trebui legat de sb. mrs, „zi de dulce”, cf. rom. „dulce” cu același sens; sb. mrsiti „a mînca carne”; bg. mărsjă „a mînca carne în zi prohibită”, rom. a se îndulci. Der. din lat. mulsa „hidromel” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu e posibilă fonetic (cf. Graur, BL, V, 106); explicația schimbăriil lui lr prin intermediul unei influențe gr., cf. sicil. ammursatu „vin dulce” (Diculescu, Elementele, 436), nu pare convingătoare. Dacă acest cuvînt este identic cu mursă, s. f. (benghi, mișină, scobitură pe dinții cailor), după cum pare, atunci se poate presupune că înv., pentru a se obține alunițe artificiale pe față, se folosea pulpa unui anumit fruct; cel de-al doilea sens se explică ușor prin analogie (după Candrea și Scriban, din lat. morsa „mușcătură”).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

múrsă2, múrse, s.f. (înv.) 1. semn mic și negru pus pe obraz, pentru a imita o aluniță; aluniță artificială. 2. mătase neagră folosită de femei pentru acoperirea obrajilor. 3. scobitură pe dinții calului.

múrsă, murse, (morsă), s.f. – (reg.) 1. Miere de albină amestecată cu apă; mied. Utilizată ca leac pentru diferite boli: „Cu mierea faci on picuț de mursă și descânți cu mursa aceia” (Bilțiu, 1990: 270). 2. Seva copacului; vlastă, mâzgă (ALRRM, 1973: 553). – Lat. (aqua) mulsa „dulce” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

múrsă, -e, s.f. – 1. Miere de albină amestecată cu apă; mied. Utilizată ca leac pentru diferite boli: „Cu mierea faci on picuț de mursă și descânți cu mursa aceia” (Bilțiu 1990: 270). 2. Seva copacului; vlastă, mâzgă (ALR 1973: 553). – Lat. (aqua) mulsa (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MURSĂ subst., cf. și ilir. mursa (Drăg 167). 1. Mursă b. (Dm; Moț); – A., mon. Vlad (C Bog). 2. Murs/ea Vlad, 1469 (Glos); -escu Ioan (T-Jiu).

Intrare: Mursă
Mursă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mursă
Intrare: mursă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mursă
  • mursa
plural
  • murse
  • mursele
genitiv-dativ singular
  • murse
  • mursei
plural
  • murse
  • murselor
vocativ singular
plural