MURSĂ² s. f. 1. (Regional) Cavitate pe care o prezintă dinții calului, pînă la vîrstă de șase ani; (regional) cupă, muscă (II 3), mișină (4), negreață, butură. Cf. DAMÉ, T. 47, DR. V, 274. 2. (Rar) Aluniță artificială. Cf. POLIZU. Plasturii negri cu care își îmbina sprînceneie și-și punea murse și zbenghiuri. GHICA, S. 82. Plasturele cele negre cu care își făcea murse sau benghiuri false. FILIMON, O. I, 131. ♦ (Neobișnuit) Neg. Mursa mătușii Ana tremura aprig. KLOPȘTOCK, F. 76. – Pl.: murse. – Etimologia necunoscută.