mursă¹ sf [At: DOSOFTEI, PS. 225/18 / V: (reg) ~ulsă, mor~ / Pl: ~se / E: ml mulsa] 1 Apă îndulcită cu miere, obținută prin fierberea sau prin spălarea fagurilor storși sau a vaselor și instrumentelor care au servit la storsul fagurilor, la strecuratul mierii. 2 (Reg) Băutură obținută prin fermentare din apă sau lapte îndulcite cu miere, în care se adaugă diferite substanțe aromatice Si: mied (1), hidromel. 3 (Reg) Miere stoarsă din faguri. 4 (Reg) Apă îndulcită cu zahăr Si: sirop. 5 (Spc; Buc) Sirop subțire cu care se ung plăcintele când se scot din cuptor. 6 (Înv) Suc, zeamă, sevă de plante, de fructe, de flori etc. Si: must (2), mustăreață. 7 (Reg; pgn) Sevă. 8 (Spc) Sevă a arborilor Si: must (11), (pop) mustăreață (1), măzgă (1). 9 (Reg) Rachiu fiert întâia oară. 10 (Reg) Must (17).

MURSĂ subst., cf. și ilir. mursa (Drăg 167). 1. Mursă b. (Dm; Moț); – A., mon. Vlad (C Bog). 2. Murs/ea Vlad, 1469 (Glos); -escu Ioan (T-Jiu).